La 4 februarie 1945, a avut loc Conferința de la Ialta (Crimeea), a doua întâlnire a liderilor coaliției internaționale anti-Hitler: Iosif Stalin, Winston Churchill și Franklin Roosevelt.
Conferința s-a desfășurat la Ialta în perioada în care în urma contraofensivelor strategice desfășurate cu succes de Armata Roșie, au fost eliberate de sub ocupația fascistă teritoriile Uniunii Sovietice și o serie de țări europene. La 3 februarie s-a încheiat ofensiva Vistula-Oder, erau în plină desfășurare operațiunile din Carpații de Vest și Prusia de Est. Războiul împotriva Germaniei Naziste a intrat în ultima etapă.
Ca urmare a conferinței, au fost aprobate principalele documente internaționale legale: Declarația Europei Libere, documentele privind principiile de înființare a Organizației Națiunilor Unite care au pus bazele sistemului relațiilor internaționale pentru mulți ani încoace, au fost stabilite direcțiile de ordine mondială după încheierea războiului.
S-au rezolvat și unele dintre problemele referitor la viitorul Germaniei înfrânte. Participanții la conferință și-au exprimat hotărârea neclintită de a lichida militarismul și nazismul german, precum și au convenit asupra implicării Franței în reglementarea problemei germane, asupra granițelor Poloniei și componenței guvernului polonez, asupra condițiilor de intrarea URSS în războiul împotriva Japoniei.
Un rol important în desfășurarea și rezultatul negocierilor l-a jucat creșterea colosală a importanței a Uniunii Sovietice pe scena mondială, la care au contribuit realizările remarcabile ale Armatei Roșii.
Conferința de la Ialta la care au participat liderul URSS, al SUA și al Mării Britanii, a avut o semnificație istorică uriașă, a devenit unul dintre summiturile-cheie ale Celui de-al Doilea Război Mondial și a demonstrat disponibilitatea celor trei țări pentru colaborare și căutare a compromisurilor în lupta împotriva inamicului comun.
Deciziile luate la conferința de la Ialta au consolidat coaliția antifascistă în ultima etapă a războiului și au contribuit la victoria asupra Germaniei. Lupta pentru realizarea acestor decizii a devenit unul dintre obiectivele principale ale diplomației sovietice după încheierea războiului.
