Până în 1918, distanțele în Rusia nu erau măsurate în kilometri, ci în verste. De altfel, diferența dintre ele este mică: o verstă echivalează cu cinci sute de stânjeni sau 1066,8 metri. Pe drumuri, pentru ca călătorii să știe cât mai au de parcurs până la destinație, erau instalate stâlpi de marcare ai verstelor. Aceștia erau numiți, pe scurt, „verste”.
Astfel de stâlpi au fost folosiți pentru marcarea drumului de la Moscova, de la Bariera Kalujkaia, până la reședința țarului Alexei Mihailovici din Kolomenskoe. Stâlpii solizi, din piatră, erau placați cu marmură și decorați cu vulturi. De asemenea, se distingeau prin înălțimea lor – erau mult mai înalți decât indicatoarele obișnuite. Așa a apărut expresia „versta colomenskaia”.
În timp, aceasta a început să fie folosită pentru a descrie persoane foarte înalte și slabe. În romanul lui Alexei Tolstoi „Petru I”, chiar împăratul, cunoscut pentru statura sa înaltă, a fost descris astfel:
„Avea deja paisprezece ani. Se înălțase precum o verstă colomenskaia”.
De altfel, chiar în timpul lui Petru cel Mare, la construirea drumurilor, au fost instalați stâlpi de marcaj ai verstelor cu indicația distanței. Iar pe vremea lui Alexandru I, aceștia au fost vopsiți în dungi oblice, pentru a fi vizibili chiar și pe vreme rea.