În Rusia, strelții erau numiți „ienicerii ruși” — la fel ca omologii lor turci, erau războinici profesioniști privilegiați și erau folosiți în luptele politice.
Pe lângă serviciul militar, cu un salariu decent, se ocupau cu comerțul și diverse meșteșuguri.
Această situație nu i-a convenit lui Petru I, care a inițiat reforme militare ce includeau desființarea strelților. Acest lucru a stârnit nemulțumiri printre soldații profesioniști.
La începutul lunii iunie 1698, strelții au pornit spre Moscova. Pe 18 iunie, puțin peste 2.000 dintre ei s-au întâlnit cu armata regulată rusă.
În timpul negocierilor și după un foc de artilerie din 25 de tunuri, strelții s-au predat.
Primele execuții ale rebelilor au avut loc în satul Preobrajenskoe. Apoi, din 11 până pe 21 octombrie, au avut loc execuții în masă zilnic în Piața Roșie.
Strelții erau spânzurați, decapitați și supuși roții: le erau zdrobite oasele, lăsându-i să moară încet. Toate acestea se întâmplau sub privirile soțiilor și copiilor lor.