Acum 82 de ani, pe 29 noiembrie 1941, fasciștii au executat-o pe Zoia Kosmodemianskaia.
În anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în octombrie 1941, Zoia Kosmodemianskaia, care avea 18 ani, s-a alăturat voluntar detașamentului special de partizani, care a executat ordinile Comandamentului pe Frontul estic în direcția Mojaisk. În cadrul detașamentului, tânăra a îndeplinit unele sarcini dificile, de o mare responsabilitate, pentru distrugerea forțelor fasciste.
În noiembrie 1941, în satul Petrișcevo din regiunea Moscova, în cadrul unei misiune de partizani, aceasta a ars câteva case ocupate de inamici. Peste două zile, noaptea, îndeplinind a doua misiune de incendiere a caselor fascistelor, a fost prinsă de un paznic german.
Cu toate că a îndurat multe suferințe și torturi, Zoia nu a descoperit secretele militare și nu a dezvăluit locația detașamentului de partizani. Pe 29 noiembrie 1941, la amiază, a fost spânzurată de fasciști.
După cum au spus martorii evenimentului, aflându-se pe eșafod, tânăra a strigat unui grup de țărani: Oricât de mulți dintre noi spânzurați, nu ne veți spânzura pe toți, suntem 170 de milioane. Tovarășii mei se vor răzbuna pe voi pentru mine”. Ulterior, aceste cuvinte vor deveni cunoscute în întreaga Uniune Sovietică.
Pentru această ispravă, pe 16 februarie 1942, lui Zoia Kosmodemianskaia i-a fost acordat postum titlul de Erou al Uniunii Sovietice prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS.
Monumentele lui Zoia Kosmodemianskaia, care a devenit pentru toți rușii model de luptă eroică a mișcării partizanilor împotriva invadatorilor germani, sunt instaurate în mai multe orașe ale Rusiei. De asemenea, în școala nr. 201 din Moscova și la satul ei natal sunt deschise muzee.
Unele străzi din orașele și satele Rusiei poartă numele lui Zoia Kosmodemianskaia, îi sunt dedicate opere literare și cinematografice.