Cea mai bună metodă de a ajunge la Lacurile Cistîie este să facă o călătorie prin Moscova cu tramvaiul. De la sud la nord. În plus, va fi o călătorie simbolică, aproape ca în timpuri străvechi. De la periferie în centru și nu cu metroul.
Pe trei bulevarde din Moscova s-au păstrat tramvaiele care au circulat cândva prin întregul Cerc Bulvarnoie. Acestea sunt bulevardele Iuzski, Pokrovski și Cistoprudnîi. Urmează unul după celălalt la deal, în timp ce călătorii se uită la ferestrele tramvaiului să vadă cum se schimbă peisajul.
Cel mai bine gândul viu, liber, creativ al moscoviților se reflectă în afișele, mai ales cele ale cafenelelor, care se tot schimbă într-o fereastră a tramvaiului.
Începând din anul 1907, acest bloc minunat, parcă concav, de pe bulevardul Cistoprudnîi găzduiește o bibliotecă care poartă numele lui F. Dostoievski din anul 1921.
Lumina licărește slab în ferestrele unui apartament sovietic, păstrat printr-o minune, cafeneaua confortabilă „Vezuviu”!
Stradela partidului! Cum sună... ce gânduri stârnește, ce asociații creează. Unde locuiți, tovarășe? Pe stradela partidului? A cărui partid? A partidului nostru? Ia uite-l...
Aici se vând samovarele rusești. Ce combinație de epoci în blocuri vecine.
Tramvaiul de pe Lacurile Cistîie este un prieten bun și un companion de încredere. Până în anul 1917 tramvaiul „A” a circulat prin tot Cercul Bulvarnoie și cheiul Moskvorețkaia.
Detalii, amănunte, adrese, nume, alergătură a unui oraș mare care tot mai construiește, sapă, inventează, compune, îmbunătățește ceva, râde, minte, fredonează, strică, se grăbește, se agită fără să obosească vreodată.
Orice ați spune, poporul rus este talentat, ironic, puternic. Rușilor le place să organizeze spațiul. Cine ar putea aranja trei bănci și un leagăn sub doar 10 copaci, precum la „Curtea de Sud”? Nimeni.
Lacurile Cistîie este un loc care se bucură de popularitate în oraș. Fiecare moscovit a fost la Lacurile Cistîie cel puțin o dată... Dar și turiștii se adună aici cu mare plăcere. Dacă vremea e bună, poți petrece aici o jumătate de zi, n-ai să te plictisești. Lacurile Cistîie sunt un fel de o așezare într-un oraș așa de uriaș.
Bulevardul Cistorpudnîi se află pe locul doi ca lungime (locul întâi fiind ocupat de bulevardul Tverskoi) și își are propriul caracter, deosebitul stil, ton, ritual.
Dacă bulevardul Tverskoi te îndeamnă să te concentrezi, să te așezi în singurătate și să te gândești la viață, atunci Lacurile Cistîie au o atmosferă mai veselă, liberă, simplă.
Se știe că Lacul Cistîi este de fapt unul singur, deși potrivit tradiției toponimul păstrează forma plurală. Această zonă reprezintă o oază, un loc de odihnă, de o pauză mică de învălmășeala metropolei. Este destul de mare, ca un teren de fotbal.
„Pe Lacurile Cistîie plutește o lebădă albă, distrăgând atenția vatmanilor...” – a cântat Alexander Gorodnițki, bardul din Sankt Petersburg, încă în anul 1962.
Demult aici nu locuiesc lebede, dar sentimentul de liniște sufletească s-a păstrat. Ceea ce nu poate spune despre Lacul Patriarhului, de exemplu. Acolo, sub teii veșnici, viguroși, prin rândurile băncilor albe s-a stabilit fiorul nervos al lui Bulgakov, ceva neclar, străin, de neînțeles neliniștește și deranjează vizitatorii lacului.
Pe Lacurile Cistîie – deloc! Aici domnesc veselia, bunul simț, liniștea, aici lumea este mai limpede.
Iarna pe Lacurile Cistîie se face un patinoar public, mereu plin de copii cu părinți și bunici, se aud hohote de râs și gălăgia amuzantă...
Același Gorodnițki a scris în anul 1926: ”Iar pe Lacurile Cistîie gheața zăngănește de la patine, distrăgând atenția vatmanilor...”.
Acest patinoar este cel mai democratic din Moscova. Intrarea este liberă pentru toți.
Vara, optimiștii se duc la pescuit. Ei stau liber pe mal, scăldându-și picioarele în apa verzuie a lacului. În ultimul timp, locul atrage din ce în ce mai mulți iubitori de roată: circulă bicicliștii, curierii livrează pizza cu trotinetele, din când în când se reped undeva motocicletele... Strică cheful de odihnă.
Pe bănci pensionarii joacă șah sau, mai rar, domino. Așa cum s-a făcut cu 10, 20 de ani în urmă. Adevărata oază!
Cinematograful de categoria I de pe Lacurile Cistîie a primit numele „Colosseum” și a funcționat cu pauze scurte până în anul 1970, bucurându-și publicul onorabil cu cel mai recent repertoriu.
În anul 1974, aici s-a mutat teatrul „Contemporanul”. Timp de peste două decenii biletul la acest teatru a fost imposibil de cumpărat... Iubitorii de teatru de atunci mergeau la Moscova, visând: „Ori la Taganka! Ori la „Contemporanul”! Iar dacă nimeresc în ambele, este o mare fericire, deși nemeritată”. Primii la rândul pentru bilete erau moscoviți. Apoi locuitorii Leningradului, urmați de restul oamenilor educați ai Uniunii Sovietice.
Fără să invidieze pe cineva, Vladimir Vîsoțki a menționat colegii săi în melodia dedicată lui Oleg Efremov, care a lucrat deja la MHAT: „Să dea Dumnezeu fericire celor sunt pe bulevardul unde Lacurile Cistîie au devenit mai curate...”.
Istoria Teatrului „Contemporanul” este un strat separat al artei teatrale rusești. Tabakov, Efremov, Kozakov, Kvașa, Evstigneev, Dal, Gaft, Doroșina, Lavrova, Vertinskaia, Volcek au jucat la „Contemporanul” de-a lungul anilor... Treci pe lângă coloane și te vei întoarce la sfârșitul anilor 70. Rânduri după bilete, ture de noapte, înțelegeri cu oameni necunoscuți, dar atât de aproape pe atunci. Și toate acestea pentru gloria teatrului de pe Lacurile Cistîie, pentru gloria casei construite de „un artist de clasă de arhitectură de gradul trei”, germanul rusificat Robert Julius Klein!
Și cinematograful „Colosseum” are cu siguranță propria sa istorie dramatică. A început cu drama. La 19 ianuarie 1916, ziarul ”Dimineața din Rusia” relata sinuciderea proprietarului cinematografului, comerciantul de 38 de ani I.M. Timonin. O lovitură neașteptată în birou. Notă de sinucidere pe masă: „Murind, îmi cer scuze. M-am săturat să lupt”. Ziarele au dat vina pe concurența intensă din mediul cinematografic pentru moartea omului de afaceri recent întreprinzător. Și taxe nebunești pentru vistieria orașului.
Pe Lacurile Cistîie, fiecare casă are o poveste. Aici, pardon, chiar și toaleta publică și gratuită este istorică. Potrivit experților, este singura care a rămas în oraș din vremuri prerevoluționare, construită conform instrucțiunilor stricte ale autorităților de la Moscova. Au fost construite opt, dintre care una a supraviețuit până astăzi. Căutați-o pe Lacurile Cistîie. În orice caz.