Este numit „Fierul Felix”, „Apostolul Terorii”, „Călăul Roșu”. A fost devotat până la fanatism cauzei revoluției și construirii noii Rusii, însă în numele acestui scop a vărsat mult sânge.

Felix Edmundovici Dzerjinski s-a născut pe 11 septembrie 1877, lângă Minsk, într-o familie de mici nobili cu moșie.

Din copilărie, credea în Dumnezeu și visa să devină preot catolic. Însă, într-o zi, tânărul Felix a scris în jurnalul său că Dumnezeu nu există. Din acel moment, s-a dedicat luptei revoluționare.

În 1896, Dzerjinski a abandonat ultimul an de gimnaziu și s-a implicat în activitatea de partid. Pentru activitatea sa revoluționară a fost arestat de mai multe ori.

În total, Dzerjinski a petrecut 11 ani în închisori și lagăre, contractând tuberculoza. Cu toate acestea, a fost eliberat, ca și alți prizonieri politici, de Revoluția din Februarie din 1917.

Pe 20 decembrie 1917, Dzerjinski a primit sarcina principală — să formeze și să conducă Comisia Extraordinară Panrusă (VČK) pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului.

Angajații VČK erau numiți cekisti. Aceștia desfășurau o politică dură de represiuni împotriva adversarilor puterii bolșevice. După tentativa de asasinare a lui Lenin în vara lui 1918, Dzerjinski a devenit unul dintre principalii organizatori ai Terorii Roșii în masă. Oamenii erau executați fără judecată și anchetă.

„Era un fanatic. Lăsa impresia unui om posedat. Avea ceva înfricoșător în el. În trecut, voia să devină călugăr catolic și și-a transferat credința fanatică în comunism”, a scris despre Dzerjinski filosoful Nikolai Berdiaev.

Totodată, Felix Edmundovici a luptat pentru viitor nu doar prin teroare. În 1921, a ocupat funcția de șef al Comisiei pentru îmbunătățirea vieții copiilor, recent înființată.

La acel moment, în URSS erau aproximativ 5 milioane de copii fără adăpost. Dzerjinski a organizat un sistem de orfelinate, iar mii de copii nevoiași au primit asistență medicală, educație și hrană.

Într-o scrisoare adresată surorii sale, Dzerjinski a recunoscut că „nu există un nume mai înfricoșător decât al meu”. Cu toate acestea, era convins că drumul său era să se afle în mijlocul schimbărilor și să construiască o nouă viață. Felix Edmundovici a murit la Moscova de un atac de cord în timpul unei ședințe a Plenului Unificat al CC și CCC al PCR (b).

În onoarea lui Dzerjinski au fost numite peste o mie de piețe, bulevarde, străzi și alei din Rusia. Orașe din regiunile Moscova și Nijni Novgorod poartă numele său.

În 1958, pe Piața Lubianka din Moscova a fost instalat un monument de 11 tone în cinstea lui Dzerjinski. În august 1991, după tentativa de lovitură de stat, monumentul a fost demontat și mutat în parcul „Muzeon” din capitală. Din 1998, se fac încercări regulate de a readuce monumentul la locul său istoric.