În data de 22 decembrie 1989, într-o săptămână după începutul tulburărilor antiguvernamentale, a căzut regimul autoritar al lui Nicolae Ceaușescu.
În România a existat cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit mai multor izvoare istorice, Ceaușescu a avut încredere deplină în propria popularitate în rândul poporului
Conducerea lui Ceaușescu s-a caracterizat printr-o politică externă activă, care a fost foarte diferită de cea dusă de alte țări ale Europei de Est. Ceaușescu a condamnat invazia Cehoslovaciei în anul 1968 și intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Afganistanului în anul 1979. Nu a sprijinit acuzațiile Uniunii Sovietice aduse împotriva Chinei, a menținut relații bune cu Israel, SUA și țările din Europa de Vest.
Începând din anul 1980 plata datoriilor de credit a devenit prioritară pentru economia României. Ca urmare, până în 1989 România a reușit să plătească aproape toate datoriile creditorilor vestici. Până atunci, conform unor estimări, România a devenit una dintre cele mai sărace țări ale Europei Estice. Acest lucru a provocat tulburări în rândul cetățenilor.
Pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a ordonat Securității și Forțelor Armate să tragă în rebelii din orașul Timișoara, ceea ce a dus la revoluție.
Scăpând de mii de manifestanți de lângă centrul de televiziune din București, Nicolae Ceaușescu a fugit din capitală cu elicopterul împreună cu soția lui Elena Ceaușescu. Apoi au continuat refugiul cu mașina. Însă în scurt timp au fost opriți la orașul Târgoviște de militanții armatei Frontului Salvării Naționale care a venit la putere.
Tot acolo a fost organizat Tribunalul Militar Extraordinar care a condamnat soții Ceaușescu la pedeapsa capitală. Pedeapsa a fost executată imediat. Ulterior, înregistrarea video a executării a fost demonstrată în multe țări din întreaga lume.