post
post


Acum 24 de ani, la 1 martie 2000 în Cheile Argunului a murit întreaga companie de parașutiști militari.
Astăzi în Rusia este o dată tragică: în noaptea de 29 februarie 2000 în Cecenia, la înălțimea 776 (în Cheile Argunului), compania 6 a regimentului 104 din Divizia 76 aeriană Pskov a murit într-o luptă crâncenă cu militanți ceceni. Din cei nouăzeci de parașutiști care au luptat împotriva forțelor teroriste superioare, 84 au fost uciși, inclusiv 13 ofițeri. Nu au tresărit, nu s-au retras și și-au îndeplinit până la capăt datoria militară, oprind înaintarea bandei.
Apoi, în februarie 2000, se încheia o etapă importantă a celui de-al doilea război cecen. După predarea orașelor Groznî și Șatoi (ultimele așezări mari din Cecenia care au rămas în mâinile militanților), conform comandamentului federal, militanții învinși ar fi trebuit să se împartă în mici detașamente și să se împrăștie în bazele montane.
În ciuda așteptărilor, militanții s-au concentrat. Majoritatea comandanților lor, inclusiv Ș. Basaiev și Hattab, și-au propus să străpungă în direcția nord-estică, spre granița cu Daghestan. Una dintre cele mai evidente trasee de retragere au fost Cheile Argunului. Conform diverselor surse, în total, în zona satului Ulus-Kert, au fost concentrați de la 1,5 la 2,5 mii de militanți bine pregătiți.
Din partea trupelor federale, pentru a acoperi această direcție, printre alte unități, a fost trimisă compania a 6-a, un detașament combinat de parașutiști conduși de locotenent-colonelul de gardă M. Evtiuhin, căruia i s-a dat sarcina de a ocupa o linie de patru kilometri la sud-estul orașului Ulus-Kert, cu scopul de a preveni o posibilă străpungere a militanților în direcția Vedeno.
Compania a 6-a a câștigat un punct de sprijin la înălțimea dominantă 776. Dar militanții au înaintat. Bătălia de la Ulus-Kert a început pe 29 februarie 2000 și a continuat pe parcursul zilei următoare. Deși parașutiștii nu au primit niciun alt ajutor decât descoperirea a 10 cercetași ai companiei a 4-a și sprijinul de foc din partea unităților de artilerie, aceștia au luptat până la ultima suflare. Artileriștii au lucrat la înălțime toată noaptea. În dimineața zilei de 1 martie, au izbucnit lupte corp la corp, iar într-un moment critic, locotenent-colonelul Evtiuhin a preluat focul de artilerie. Pe 2 martie, militanții rămași au fost împrăștiați de un raid aerian și de artilerie.
Soldații companiei 1 a batalionului 1 au încercat și ei să-și ajute camarazii. Dar, în timp ce traversau râul Abazulgol, au fost prinși în ambuscadă și au fost forțați să se retragă la mal. Abia în dimineața zilei de 2 martie au reușit să pătrundă, dar era prea târziu, compania a 6-a a murit, au rămas în viață doar 6 soldați. Potrivit forțelor federale, pierderile militanților au variat între 400 și 700 de persoane. Militanții rămași au reușit să iasă din Cheile Argunului. S-au dus la munte și s-au ascuns. Mai târziu, câțiva comandanți de teren au fost uciși.
Moartea paraşutiştilor, rămaşi fără ajutor şi privați de întăriri, a stârnit un număr mare de întrebări către autorităţi şi comandamentul militar în rândul publicului şi al rudelor victimelor. Potrivit multor analiști militari și reprezentanți ai mass-media, moartea companiei 6 a fost cauzată de o serie de decizii și calcule greșite ale comandamentului rus.
La 2 august 2000, în ziua aniversării a 70 de ani a Forțelor Aeropurtate, președintele rus V. Putin a venit la divizia Pskov și și-a cerut scuze personal rudelor victimelor pentru „greșelile de calcul grave care trebuia să fie plătite cu viețile soldaților ruși”, recunoscând vina Kremlinului.
Ulterior, toți parașutiștii morți au fost incluși pentru totdeauna pe listele Regimentului 104 Gardă. Prin decretul Președintelui Federației Ruse, 22 de parașutiști au obținut titlul de Eroi ai Rusiei (21 postum), iar 68 au fost distinși cu Ordinul Curajului (63 postum). Toți erau băieți din 47 de entitățile teritoriale ale Rusiei și din republicile învecinate.
Filmele „Am onoarea”, „Spărtura”, „Sacrificiul rusesc”, musicalul „Luptătorii spiritului”, cărțile „Compania”, „Spărtura”, „Pasul în importalitate”, numeroase melodii sunt dedicate amintirii paraşutiştilor din Pskov. Străzile orașelor natale au fost numite în cinstea lor, iar în instituțiile de învățământ în care au studiat eroii-parașutiști au fost instalate plăci memoriale. În onoarea luptătorilor, în orașele Moscova și Pskov au fost ridicate monumente.