Mircea Eliade, filosof, istoric al religiilor și scriitor româno-francez-american.
Mircea Eliade s-a născut la 9 martie 1907, la București, România, într-o familie de militar. A fost al doilea dintre cei trei copii. Deși născut ortodox, nu a primit o educație religioasă aprofundată nici în familie, nici la școală, nici la liceul „Spiru Haret”, unde a studiat.
Mai târziu, Eliade avea să spună despre aceasta:
„Nu mi-am cunoscut prea bine propria tradiție, ortodoxia. Familia mea era, cum se spune, credincioasă, dar în ortodoxie, după cum știți, religia este studiată pe baza tradiției; programele școlare nu includ lecții de catehism. Accentul cade pe liturghie, pe viața liturgică, pe ritualuri. Tainele. Am participat la toate acestea, dar nu le-am acordat o semnificație deosebită.”
Acest fapt a determinat, în cele din urmă, fascinația lui pentru Orientul necreștin și aspectele panteiste ale viziunii sale asupra lumii, care au rămas constante pe tot parcursul vieții sale.
În anii 1930–1931, a practicat yoga în mod practic într-un ashram din Himalaya și, intrând în contact cu cultura tradițională indiană, a devenit adept al tradiționalismului.
Începând din 1931, s-a întors în România, predând la Universitatea din București (1933–1939). În 1940, a fost atașat cultural român la Londra, iar între 1941 și 1945 – la Lisabona.
În perioada 1930–începutul anilor 1940, Eliade a publicat în limba română lucrări precum:
- „Alchimia asiatică” (Alchimia Asiatică, 1935, trad. rusă 1998),
- „Cosmologia și alchimia babiloniană” (Cosmologie şi alchimie Babiloneană, 1937, trad. rusă 1998),
- „Mitul reintegrării” (Mitul Reintegrării, 1942, trad. rusă 1998).
După cel de-Al Doilea Război Mondial (1939–1945), s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca profesor la École Pratique des Hautes Études. În perioada pariziană, Eliade a publicat lucrări în limba franceză:
- „Tratat de istorie a religiilor” (Traité d’histoire des religions, 1949, trad. rusă 1999),
- „Mitul eternei reîntoarceri” (Le mythe de l’éternel retour, 1949, trad. rusă 2000),
- „Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului” (Le Chamanisme et les techniques archaїques de l’extase, 1951, trad. rusă 1998),
- „Imagini și simboluri” (Images et symboles, 1952, trad. rusă 2000),
- „Yoga. Nemurire și libertate” (Le Yoga. Immortalité et liberté, 1954, trad. rusă 2000),
- „Sacrul și profanul” (Le Sacré et le Profane, 1956, trad. rusă 1994),
- „Mituri, vise și mistere” (Mythes, rêves et mystères, 1957, trad. rusă 1996).
Eliade vede în homo religiosus o autentică reprezentare a omului societății tradiționale, trăind într-un „prezent atemporal”, într-o lume a repetițiilor și a „reîntoarcerii eterne”, imitând necontenit arhetipurile. Ruptura de acest univers este caracterizată de Eliade drept o „cădere”, care devine sursa „nostalgiei după paradis”, a dorinței de reunificare cu plenitudinea universalului cosmic.
Conceptul de homo religiosus este aplicat de Eliade și omului contemporan, a cărui religiozitate ireductibilă se manifestă adesea doar la nivel subconștient, în forme transformate (cripto-religiozitate), cum ar fi în cazul unui agnostic sau ateu. În acest sens, Eliade remarcă „structura mitologică a comunismului și semnificația sa eshatologică”.
Prin înțelegerea experienței religioase a Asiei și a popoarelor antice, Eliade vede o oportunitate pentru o nouă înțelegere de sine a omului occidental, numind aceasta „un nou umanism” sau „planetarizarea” culturii.
În analiza fenomenologică a experiențelor mistice din diverse religii, Eliade subliniază fenomene precum extazul, zborul mistic, viziunea luminii, ascensiunea la Cer și altele. Capacitatea de a trăi experiența „sacrului”, întâlnirea cu care apare ca o soluție a crizei existențiale a omului, este numită de Eliade „supra-conștiință”, fiind înrădăcinată în „inconștientul colectiv” (concept introdus de C. G. Jung), care păstrează experiența religioasă a strămoșilor.
Eliade este și autorul unor opere literare scrise în stilul realismului fantastic, în limba română:
- „Maitreyi” (trad. rusă 2000),
- „Domnișoara Christina” (trad. rusă 1992),
- „Secretul doctorului Honigberger” (trad. rusă 1994),
- „Șarpele” (trad. rusă 2003),
- „La țigănci” (trad. rusă 1989).
În 1980, Mircea Eliade a fost propus pentru Premiul Nobel de Universitatea din Lyon, Jean Moulin. În 1983, a fost publicat al treilea volum din „Istoria ideilor religioase”. În 1986, Eliade a murit la Chicago. Postum, în 1990, a fost ales membru al Academiei Române.
