Mita este o distracție veche rusească, care înflorește și astăzi.

Iar în secolul al XIX-lea existau și „eroii” săi.

Ofițerul Hotinski era un personaj pitoresc și extrem de lacom după câștiguri.
În biroul său stătea la un birou mare, acoperit cu o pânză de postav până la podea.
Când i se aducea un hoț, acesta trebuia să se apropie de birou, în timp ce escorta rămânea în spate, lângă ușă.
Atunci infractorul cădea în genunchi, Hotinski îl certa aspru, iar când discursul său se încheia, arestatul, rugându-se cu ardoare, își bătea fruntea de podea și strecura sub fața de masă darurile sale: ceasuri de aur, bani sau bijuterii.
După acest ritual, hoțul se ridica și cerea milă, iar Hotinski, ca și cum s-ar fi gândit, își aranja fața de masă, evaluând darurile, și apoi decidea ce să facă cu vinovatul 
Dacă darurile nu erau proporționale cu fapta, ofițerul se înroșea ca o roșie, bătea din picioare, striga:
– Să-l iert?! Nici vorbă! M-am săturat de voi până aici! – țipa Hotinski, lovindu-se cu palma peste gâtul gros.
Când se ajungea la așa ceva, hoțul priceput cădea din nou în genunchi, se înclina până la podea și, pe furiș, mai strecura câteva daruri sub fața de masă.
Uneori, era nevoie să cadă de două-trei ori la pământ înainte ca șeful să se „înduplece”!