Moscova este denumită orașul celor șapte coline, iar munții Vorobiov reprezintă una dintre aceste coline. Înălțimea punții de observație este de 80 de metri deasupra fluviului Moscova (200 de metri deasupra nivelului mării). De mulți ani este una dintre principalele atracții turistice care trebuie vizitată neapărat. Munții Vorobiov se bucură de popularitate nu numai în rândul turiștilor. Conform unei tradiții vechi, aici vin noii căsătoriți, iar seara aici vin motocicliști și bicicliști.
După cum spun legendele orașului, în trecut munții Vorobiov a fost punctul de observare pentru cuceritorii Moscovei, aici au privit Moscova Hanul Crimeii Gazî Gerai II și hetmanul Lituaniei Chodkiewicz. Însă dacă un moscovit de azi s-ar fi uitat la Moscova de atunci, șansele sunt că nu ar fi recunoscut-o.
Oamenii de știință sunt siguri că oamenii au locuit în aceste teritorii din primul mileniu î.Hr., adică în epoca de fier. Cu timpul așezările s-au transformat în sate, în Evul Mediu au devenit votcine de boieri. ÎN letopisețe de mai multe ori este menționat boierul Iuri Vorobiov care a fost proprietarul acestor teritorii, pe care le-a primit de la cnezii din Moscova pentru un serviciu fidel și lung. În timpul domniei sale sătucul s-a transformat într-o reședință de marele cneaz cu un palat și biserică. În lacul local au trăit sturionul, cega și alte soiuri de pește. În pădure au locuit cerbi. Palatul a fost construit în secolul XV, și timp de două sute de ani a fost reședința cnezilor moscoviți, apoi și a țarilor Rusiei. Apropo, acesta a fost locul în care s-a ascuns țarul Ivan cel Groaznic în timpul marelui incendiu la Moscova.
Principala atracție turistică a munților Vorobiov este hramul Sfintei Treimi Dătătoare de viață, care are o semnificație istorică și culturală considerabilă. Inițial hramul a fost construit din lemn, se deteriora destul de rapid și era reconstruit. Construcțiile hramului realizat din piatră pe care îl putem vedea astăzi au început în anul 1811.
Interesant este că acolo a fost locul inițial pentru fondarea Hramului Mântuitorului Hristos dedicat victoriei împotriva lui Napoleon în anul 1812. Proiectul arhitectului suedez Alexander (Carl) Witberg a fost aprobat de Alexandru I care a denumit munții Vorobiov „coroana Moscovei”. A fost alocată o sumă incredibilă de bani – 16 milioane de ruble din vistieria statului și donații considerabile din partea poporului. La construcția hramului au participat 20.000 de țărani iobagi. Însă, după 10 ani construcția a fost întreruptă din cauza bolovanilor, nu a fost construit nici parterul. Iar din suma a locată a lipsit un milion de ruble! Într-un final, tâlharii au fost judecați, iar hramul Mântuitorului Hristos pe strada Precistenka conform proiectului lui Constantin Ton.
În secolul XIX munții Vorobiov a fost un loc vestit de recreere, unde în zilele libere și de sărbători au avut loc petreceri populare. În perioada sovietică pe munții Lenin (așa au fost denumiți din anul 1935 până în 1999) au fost situate casele private politicienilor mari.
În 2 ani după Marele Război pentru Apărarea Patriei s-a hotărât construcția a 8 clădiri înalte. Una dintre ele, cea mai înaltă, a fost concepută să găzduiască Universitatea de Stat din Moscova. Tot acolo a fost și un loc pentru o punte de observație, în loc de un gard de lemn a apărut o balustradă de piatră.
Munții Vorobiov oferă o priveliște panoramică a întregii capitale care este disponibilă tot anul oricând, și este absolut gratuit. De aici îți dai seama de dimensiunile uriașe ale Moscovei; se văd toți zgârie-norii, 6 din cei 7 zgârie-nori ai lui Stalin (inclusiv și Universitatea din spate), o serie de atracții turistice arhitecturale și chiar Kremlinul și cheiurile fluviului Moscova. Dacă vă uitați atent la macaralele, puteți ghici, cum va arăta Moscova în viitorul apropiat. Aspectul arhitectural al Moscovei se schimbă rapid, și peste câțiva ani va fi foarte diferit de ceea ce se poate vedea acum.