Nadia Comăneci nu mai are nevoie de nicio prezentare. Performanțele sale colosale din timpul carierei și personalitatea aparte care o caracterizează și astăzi sunt cea mai bună mărturie că România a dat lumii una dintre figurile marcante din istoria sportului mondial. 
Născută la Onești, județul Bacău, pe 12 noiembrie 1961, Nadia a plecat de jos și a atins cele mai înalte culmi în sportul de performanță, fiind printre primele gimnaste care au dus această disciplină la rang de artă. Talentul său incomensurabil, coroborat cu munca asiduă încă de la o vârstă fragedă au fost rețeta unei carierei de succes, la care mulți sportivi cu reale calități nici măcar nu îndrăznesc să viseze.
Primele performanțe notabile ale Nadiei la nivel internațional au venit la Europenele de la Skien (Norvegia), când a obținut 3 medalii de aur și una de argint. Era doar începutul unei povești fantastice, care își atingea punctul culminant la numai un an distanță.
În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia Comăneci a scris o pagină de aur în istoria sportului mondial. Românca nu împlinise încă 15 ani la vremea respectivă, dar perfecțiunea a fost cuvântul care a înconjurat-o la competiția din Canada. Până la Jocurile Olimpice din 1976, Nadia primise nota maximă de 17 ori în carieră, în competiții mai mici. Primele sale note de 10 la nivel internațional, șase la număr, veniseră în februarie 1976, tot pe pământ canadian, într-un concurs bilateral cu echipa gazdă, organizat în incinta unui patinoar de lângă Toronto. Nadia mai fusese răsplătită cu 10 și la Campionatele Naționale.
În concursul pe echipe, Nadia a avut prestații magistrale la bârnă, sol și sărituri, dar minunea s-a produs la ultimul exercițiu al competiției, la paralele. Evoluția încântătoare i-a dat pe spate pe arbitri, care i-au acordat nota 10, Nadia devenind prima gimnastă din istorie care obține acest calificativ la competiția supremă din sportul mondial. Tabela de scor a indicat nota 1.00, deoarece nu putea arăta decât o cifră și două zecimale.
România a terminat pe locul doi concursul pe echipe, dar "Zeița de la Montreal", așa cum a fost numită Nadia din acea zi, era epicentrul gimnasticii și a sportului mondial. Pentru ea au urmat alte zile magice la Montreal, cucerind aurul la individual compus, bârnă și paralele. Peste 4 ani, la Moscova, Nadia mai lua două medalii de aur olimpice, la sol și paralele, astfel că și-a terminat cariera cu 5 medalii din cel mai prețios metal la Jocurile Olimpice. 
În vitrina sa mai atârnă două medalii de aur la Campionatele Mondiale (1978 - bârnă și 1979 - cu echipa) și 9 titluri europene. Nu este cel mai bogat palmares din gimnastica mondială, dar Nadia Comăneci este o icoană a acestui sport. Mai important, ea a fost deschizătoare de drumuri pentru multe generații de sportive din România, care au scris la rândul lor istorie la cele mai prestigioase competiții.