Nașterea Domnului și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este una dintre sărbătorile creștine principale și o sărbătoare legală în peste 100 de țări ale lumii. În ortodoxie, Crăciunul este sărbătorit pe 7 ianuarie (spre deosebire de catolici care sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie), face parte din Cele Douăsprezece sărbători Împărătești și este precedat de Postul de Crăciun.
Această mare sărbătoare a fost stabilită pentru a aminti nașterea lui Iisus Hristos. În această zi, în orașul mic Betleem a avut loc un eveniment minunat, s-a născut Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Iisus Hristos s-a născut din fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Când a venit pe pământ, Hristos nu a fost întâmpinat cu onoruri, cinste și bogăție. Nu a avut nici creșă, precum au toți copiii, nu a avut nici adăpost, fiindcă s-a născut în afara orașului, în peșteră și a fost așezat în creșă improvizată dintr-o troacă.
Primii oaspeți care l-au vizitat pe Sfântul Prunc nu au fost domnitori sau nobili, ci simpli ciobani pe care Îngerul i-a anunțat despre nașterea Domnului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”.
Ciobanii au fost primii care i s-au închinat Mântuitorului. În același timp, la Domnitorul Lumii s-au îndreptat și magii (bătrânii înțelepți) de la Orient. Au așteptat că pe pământ va veni marele Domnitor al Lumii, iar steaua minunată le-a arătat drumul la Ierusalim.
Magii i-au adus Pruncului daruri: aurul, tămâie și smirnă. Aceste daruri au o semnificație profundă: aurul i-a fost adus Domnului fiindcă era Domnitor, tămâia – fiindcă era Dumnezeu, iar smirna – fiindcă era om care va muri (în aceste timpuri străvechi, răposații au fost dați cu smirnă).
Însă este adevărat că Hristos a fost întâmpinat tocmai în acest fel? Biserica Sfântă spune că toată creația lui Dumnezeu l-a întâmpinat pe Mântuitor: îngerii i-au cântat cântece, magii i-au adus daruri, ciobanii l-au întâlnit pe Prunc, pământul a pregătit peștera în care s-a născut El, iar Maica Domnului a fost Fecioara Maria.
Nașterea Domnului încheie Postul de Crăciun de patruzeci de zile, în ajunul sărbătorii postul este deosebit de aspru. Noaptea între 6 și 7 ianuarie, în bisericile ortodoxe au loc slujbe de Crăciun. După Crăciun vine perioada de Sviatki – cele 12 zile sfinte în care este sărbătorit Crăciunul.
Familiile ortodoxe au așteptat Crăciunul tot anul, iar pregătirile pentru această sărbătoare au fost vaste. Șase săptămâni înainte de sărbătoare oamenii au postit. În schimb, în noaptea de Crăciun masa era plină de preparate delicioase. Locul principal de pe masa de Crăciun l-a ocupat porcul, ceea ce nu este de mirat, fiindcă tocmai în această zi țăranii au tăiat porcii. De asemenea, pentru masă de Crăciun au fost pregătite socivo, clătite, piftie, pește în aspic, gâscan sau rață cu mere, plăcinte și turte dulci.
În Rusia Kieveană, sărbătorirea Crăciunului a fost asociată cu obiceiul păgân – Sviatki. Așa se numesc cele 12 zile între Crăciun și Bobotează până în zilele noastre. Tradițiile de Sviatki au o origine precreștină și sunt legate de ocupația principală a creștinilor – agricultură. Inițial, acestea au fost dedicate începutului anului nou și renașterii Soarelui. Tineretul s-a îmbrăcat în haine vechi, a purtat măști și a organizat petreceri. Și astăzi în perioadă de Sviatki, de obicei, au loc diverse distracții.
Pentru Crăciun există multe ritualuri și obiceiuri. De exemplu, se credea că în această zi fata care suferă de iubire nefericită își poate elibera inima. Pentru aceasta, trebuie să ia o piatră, s-o încingă în cuptor, iar după aceea s-o scufunde în copcă. Dacă piatra crăpa de frig, fata scăpa de sentimentul neîmpărtășit. În schimb, gospodina casei trebuia să măture toate colțurile case cu o mătură din urzică ca să alunge spiritele rele.
Se credea că în această zi trebuia purtată o cămașă nouă, altfel riscai să ai o recoltă proastă. În legătură cu acesta, oamenii obișnuiau să spună: „În noaptea Sfântă cămașa poate fi proastă, dar albă; iar de Crăciun poate fi aspră, dar nouă”. De asemenea, oamenii au observat: dacă va fi gheață, recolta de pâine va fi bună, iar dacă cerul erau înstelat – va fi multă mazăre. Dacă afară viscolea, albinele vor produce multă miere.