Data sărbătoririi pe rit vechi: 26 decembrie.
În această zi au fost cinstite moașele. Li s-au adus cadouri generoase și delicii. Oamenii au venit cu copiii lor ca să-i binecuvânteze moașele. În această zi, mai ales viitoarelor mame și fetelor li s-a recomandat să viziteze moașele.
Moașa este o rudă îndepărtată pentru toată lumea din sat. Nici o singură naștere nu s-ar putea lipsi de o moașă. Moașa a ajutat-o pe femeia în travaliu. Cunoscând obiceiurile de pe vremuri, moașa își făcea treaba. În chinurile femeii în travaliu, ea a pregătit baia și a dus-o la soare pe femeia în travaliu. Nașterea s-a realizat cu o vorbă bună, ierburi medicinale, rugăciuni bune. Afumând femeia în travaliu, adică aprinzând o așchie de mesteacăn și dând foc pelinului cu florile imortelei, moașa pregătea o naștere ușoară.
Moașele erau experte în îngrijirea femeilor si a mamelor. Nu e de mirare că despre ele s-a spus: „Moașa știe să ajute la toate”. Abilitatea lor a fost de asemenea remarcată: „Fiecare moașă are propriile trucuri”.
Au existat multe vorbe despre această sărbătoare, una dintre ele: „În ziua moașei, toată lumea se plimbă cu o lingură – un polonic plin nu va despărți o familie”. Aceasta însemna că obiceiurile acestei zile aveau drept scop întărirea familiei. Mama aduna copiii seara și i-a învățat să slăvească Crăciunul, să-l stropească cu cereale pentru o viață lungă, pentru fericire, pentru prosperitate. În ora festivă a fost tentant pentru mamă să-și răsfețe copiii cu o bucată de plăcintă și merișoare cu miere. Dar mama știa: „Nu fiecare casă coace o pâine, mai ales ca să fie suficientă pentru întreaga familie”.
Copiii trebuiau să merite răsfăț, întreaga lume copilărească trebuia să guste în mod egal atât mâncarea, cât și dulciurile. Atât fetele mari, cât și miresele duceau prăjituri rituale, care aveau aspectul asemănător cu vitele, într-o cutie pentru copii din fiecare casă. Și copiii m-au îndemnat: „Tu, stăpână, dă-mi-o!” Tu, dragă, dă-mi-o! Dă-i, nu o rupe! Dacă o rupi puțin, va fi Ermoșka. Dacă rupi vârful, va fi Andriușka. Și dacă dai mijlocul, va fi nuntă!” Deci cutia copilului a devenit mai grea. O mulțime de lăudători au fugit la o baie pregătită și au împărțit răsfățul între ei.
În această zi, oamenii au fost atenți la semne: dacă ziua era senină, va fi o recoltă bună de mei. Dacă terciul din cuptor se va rumeni, atunci va ninge. Dacă de dimineață cântau pițigoii, noaptea urma să fie geroasă, iar strigătul continuu al cerbilor prefigura ninsori și viscole.
Tocmai din această zi fetele au început să ghicească până la Bobotează. De obicei, se ghicea ori cu cântece speciale, ori în deplină tăcere. Subiectele principale de ghicit au fost nuntă, moarte și recoltă. Cu timpul, esența rituală a ghicitului s-a pierdut, partea distractivă fiind mai importantă. În zilele noastre, multe fete își ghicesc cu plăcere logodnicul.
În această zi își sărbătoresc onomastica persoanele cu numele:
Alexander, Anfisa, Vasili, Grigori, David, Dmitri, Efim, Iosif, Isaaki, Konstantin, Leonid, Maria, Mihail, Nikolai.