Mugurii de mesteacăn, seva, frunzele și scoarța au fost utilizate în medicina populară pentru tratamentul afecțiunilor din timpuri străvechi. Cercetările moderne confirmă faptul că substanțele pe care le conține mesteacănul au o serie de proprietăți valoroase. Și oamenii de știință, apelând la metodele chimiei moderne, introduc în practica medicală noi medicamente bazate pe compuși unici ai mesteacănului.
Utilizarea substanțelor naturale din plante în forma lor originală în medicină își are originea în vindecarea antică. În cursul îmbunătățirii metodelor științifice, omenirea a descoperit tratamentul cu medicamente sintetice. Astfel, a fost posibil să se obțină un efect terapeutic mai pronunțat, dar în același timp au crescut efectele secundare asupra organismului.
În ultimele decenii, a existat o tendință de a combina aceste două abordări în crearea unor noi medicamente. Prin modificarea chimică a substanțelor naturale, este posibil să se păstreze baza moleculei, să îi confere noi proprietăți și să sporească efectul terapeutic.
Mesteacănul cu trunchi alb își capătă culoarea specifică dintr-o substanță organică unică cunoscută sub numele de betulină. Posedând proprietăți curative, este prezent nu numai în mesteacăn, ci și în alte plante precum alunul, gălbenelele și lemnul dulce. Cu toate acestea, cel mai mare conținut de betulină (de la 10% la 35%) se observă tocmai în scoarța de mesteacăn alb.
Experții au creat un supliment alimentar conceput pentru a reabilita organele interne ale pacientului după efectele toxice ale chimioterapiei. „Betoksovit” a fost deja utilizat în clinicile de oncologie și și-a demonstrat efectul de restaurare asupra celulelor unor structuri ale corpului precum ficatul, rinichii, plămânii și măduva osoasă. Acidul betulonic în compoziția sa reduce efectele toxice ale terapiei chimice și antimicrobiene.
Așadar, anul trecut, o echipă tânără de oameni de știință din Sankt Petersburg, după ce au crescut biodisponibilitatea betulinei, au creat baza pentru medicamente împotriva cancerului, hepatitei și HIV.
Un produs biologic pe bază de scoarță de mesteacăn și mușchi dezvoltat în Iakutia și-a demonstrat eficacitatea în tratamentul COVID-19. Produsul a fost folosit în spitale pentru a îmbunătăți starea pacienților și a lucrătorilor din „zona roșie”.
Seva de mesteacăn este poate cel mai faimos remediu obţinut din mesteacăn. În ceea ce privește conținutul de calciu, magneziu și potasiu, seva de mesteacăn este asemănătoare cu apa potabilă. Cu toate acestea, conține minerale care sunt absente sau foarte puține în majoritatea apelor minerale: mangan, zinc și cupru. Compoziția sevei de mesteacăn depinde de condițiile de creștere ale copacului, precum și de vârsta copacilor. Seva plantelor „mai bătrâne” conține aproape de două ori mai mult mangan decât seva plantelor tinere.
Gudron de mesteacăn se obţine din scoarţa de mesteacăn prin distilare uscată. Această substanță are proprietăți antiseptice, antiinflamatorii și analgezice. Cu toții am auzit despre unguentul Vișnevski. Componenta sa principală este gudronul. Acest medicament este utilizat pentru a trata răni, arsuri, furuncule și alte boli ale pielii.
În medicina populară, gudronul de mesteacăn este utilizat pentru ameliorarea simptomelor de eczeme, psoriazis și dermatită. Muguri de mesteacăn conțin uleiuri esențiale, flavonoide, rășini și alte substanțe benefice. Ele sunt utilizate ca agent diuretic și antiinflamator.
În farmaciile rusești, mugurii de mesteacăn sunt produși sub formă de ceaiuri uscate din plante pentru preparare.
Un „vecin” la fel de util al mesteacănului, ciaga sau poliporul de mesteacăn este o ciupercă care crește pe trunchiurile de mesteacăn și este cunoscută pentru multe proprietăți vindecătoare. Conține polizaharide, flavonoide și terpene, care au efecte antiinflamatorii, antioxidante și antibacteriene. Ciaga este utilizat pentru întărirea sistemului imunitar și în tratamentul complex al gastritei și ulcerului peptic. De asemenea, se crede că extractul de ciaga este util pentru prevenirea cancerului.