De Ziua Înălțării Sfintei Cruci, în România începe tradițional culesul noii recolte de struguri. Din acest motiv, a doua săptămână din septembrie este cunoscută drept „săptămâna strugurilor”, iar septembrie este denumit „luna strugurilor.”
Culesul strugurilor pentru vinificație este considerat de mult timp o sărbătoare. La romani, culesul începea cu o ceremonie în onoarea recoltei viitoare. Tinerii sclavi zdrobeau strugurii în ritmul cântecelor numite „cântecele preselor” sau „cântecele vinului.” În antichitate, în timpul culesului, niciun sclav nu putea fi pedepsit, având libertatea de a bea oricât vin dorea și chiar de a-și mustra stăpânul.
România produce vin de aproximativ 3.000 de ani. Viile ocupă o suprafață de aproximativ 300.000 de hectare, iar producția anuală ajunge la aproximativ 500.000 de tone de vin. Astfel, culesul strugurilor a devenit o sărbătoare națională, celebrată pe 13 septembrie.
În perioada recoltei, butoaie de mușcat și ulcioare de lut sunt plasate la intrarea pivnițelor, pentru ca trecătorii să poată gusta și evalua calitatea vinului. Pe piețe, vânzătorii oferă clienților polonice pline de vin din butoaie, îndemnându-i: „Încearcă!”
Mustul, sucul proaspăt presat de struguri, curge din belșug la târguri în cinstea sărbătorii. Mustul este un produs intermediar în procesul de vinificație, fiind încă un vin nefermentat. Cel mai cunoscut vin produs din struguri românești este „Feteasca.” Există „Fetească” din struguri albi și o „Fetească” de un roșu rubiniu intens, un vin sec sau demisec, produs din soiuri de struguri negri.
Viticultura este tratată cu maximă seriozitate în România: există 11 stațiuni de cercetare și institute pentru viticultură și vinificație, iar vinificatorii și viticultorii sunt educați în 6 universități și institute agricole. În plus, România găzduiește două muzee dedicate viticulturii și vinificației românești.