Data în stil vechi: 30 mai.
În Rusia exista credința că în această zi „șerpii se adună, merg în procesiune la nunta șerpilor”. Era foarte periculos să omori reptilele care se târau din abundență prin păduri: se credea că rudele șerpilor vor răzbuna crunt pe oricine le va face rău și niciun vindecător nu va putea salva pe cineva de veninul de șarpe în această zi. Oamenii spuneau: „Nu te duce în această zi prin ierburi, nu deranja desișurile pădurii, nu încerca norocul”.

În Rusia exista convingerea că șerpii erau strâns legați de anumite plante și că aceștia puteau influența unul asupra celuilalt. Mulți oameni purtau adesea în amuletă o bucățică de rădăcină de Paeonia, căreia i se atribuia proprietatea de a alunga șerpii. Se mai credea că, dacă dimineața devreme, pe poienile însorite, se împrăștie crenguțe proaspete de rută, șerpii se vor îndrepta spre ele, le vor mânca pe toate și vor muri în curând. Dar frasinul nu putea ucide reptilele – însă era capabil să le lipsească de puterea și capacitatea de a mușca. Aceleași proprietăți erau atribuite și smaraldului – deși, bineînțeles, această piatră nu era accesibilă pentru toți.

Șerpii nu doar provocau teamă în rândul oamenilor, ci și erau respectați într-o anumită măsură. Se credea că reptilele și părțile lor componente puteau vindeca boli. De exemplu, grăsimea obținută din șarpe era folosită ca leac împotriva erizipelului și a infecțiilor oculare, iar pielea de șarpe era aplicată pe abcese.

De sărbătoarea șerpilor, era obiceiul să se planteze fasole. Înainte de aceasta, fasolea era înmuiată în apă de zăpadă, adunată din ravenele pădurii, unde zăpada rămânea mult timp. La plantarea fasolei, se rosteau următoarele cuvinte: „Răsăriți, boabe, și mari, și puternici, pentru toți, pentru bătrâni și tineri, pentru întreaga lume creștină”.

Sărbătoriți în această zi:
Vasile, Isaac, Nicanor