Caviarul negru costa în rețeaua de magazine „Berezka” 45 de dolari pentru un borcan de 113 grame. Prețul oficial al acestui borcan pentru un cetățean sovietic era de 8 ruble.
Dar să-l cumperi la acest preț era imposibil. În schimb, putea fi obținut prin chelnerii de la restaurantul „Metropol” pentru 25 de ruble și revândut unui străin pentru 20 de dolari.

Trei boxeri de la Institutul de Educație Fizică au venit cu o idee. În cămin, au organizat un laborator mobil: într-o cratiță turnau terci de grâu, apoi adăugau guașă neagră, iar la final amestecul era tratat cu ulei de floarea-soarelui. Terciul era pus în borcane de sticlă, iar prin sticlă nu se putea distinge de caviarul adevărat.

Un borcan costa 1 dolar, iar ei îl vindeau cu 15. În fiecare zi, „negustorii ambulanți” transportau în centrul orașului portbagaje pline cu aceste borcane.

Străinii veneau în ultimii ani ai URSS ca în Africa, căutând adevărate aventuri.
Nu conta ce se întâmpla dacă, la Paris, deschideau un borcan de „caviar” negru, iar în loc de caviar era terci – aceasta devenea parte din pitorescul local autentic.