Data prăznuirii pe rit vechi: 13 noiembrie. Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului este unul dintre Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Vasile cel Mare și Grigorie Teologul.
Viitorul ierarh s-a născut în Antiohia în anul 347 în familia unui voievod. Tatăl lui, Secund, a murit în scurt timp după nașterea fiului, iar mama lui Antuza nu s-a mai căsătorit și și-a depus tot efortul pentru creșterea lui Ioan. Tânărul a învățat de la cei mai buni ritorici și filozofi, de tânăr a început să învețe Sfânta Scriptură. Preasfințitul Meletie l-a iubit pe Ioan ca pe propriul fiu și l-a botezat în anul 367.
Trei ani mai târziu, Sfântul Ioan a fost făcut cititor. După ce Sfântul Meletie a fost trimis în exil de către împăratul Valentinian, în anul 372, Sfântul Ioan, împreună cu Teodor (mai târziu Episcop de Mopsuestia), a studiat viața ascetică de la mentori cu experiență – preoții Flavian și Diodor din Tars.
În anul 386, Sfântul Ioan a fost hironit preot de către episcopul Flavian al Antiohiei. I s-a dat responsabilitatea de a predica Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan s-a dovedit a fi un predicator bun și, pentru darul său al cuvântului inspirat divin, a primit de la turma sa numele „Gura de Aur”. Timp de doisprezece ani, sfântul, în fața unei mulțimi de oameni, de obicei de două ori pe săptămână, și uneori zilnic, a predicat în biserică, zguduind inimile ascultătorilor săi.
În anul 397, după moartea Arhiepiscopului Constantinopolului Nectarie, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost chemat din Antiohia pentru a fi numit la Scaunul Constantinopolului. Multe chestiuni așteptau decizia sfântului, dar el a început cu principalul lucru – desăvârșirea spirituală a preoției. Și aici cel mai bun exemplu a fost el însuși. Sfântul a folosit fondurile destinate arhiepiscopului pentru întreținerea mai multor spitale și două case pentru pelerini. Arhipăstorul s-a mulțumit cu mâncare simplă și a refuzat invitațiile la mese.
Pe când se afla în Armenia, Sfântul Ioan a încercat să-și întărească copiii duhovnicești. În numeroase scrisori (s-au păstrat 245) către episcopii din Asia, Africa, Europa și prietenii săi din Constantinopol, el i-a consolat pe cei suferinzi, și-a instruit și și-a sprijinit adepții. În iarna anului 406, sfântul era țintuit la pat de boală. Dar dușmanii lui nu s-au oprit. Din capitală a venit un ordin de a-l transfera în îndepărtatul Pitnus (Pițunda, în Abhazia). Epuizat de boală, sfântul, însoțit de o escortă, a făcut ultima călătorie de trei luni în ploaie și căldură. În Comana l-au părăsit puterile. La cripta Sfântului Bazilisc, mângâiat de apariția mucenicului („Nu te descuraja, frate Ioan! Mâine vom fi împreună”), după ce a primit Sfintele Taine, sfântul ecumenic a spus „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” și a plecat la Domnul.
Sfântul Ioan Gura de Aur este înmormântat la Comana.
În Rusia Kieveană, rușii au spus: „De ziua Sfântului Ioan Gura de Aur iarna își cheamă suita – viscole și furtuni, și le ordonează să oprească dezghețuri”. Gerul devine tot mai puternic, tot ce e viu, se încremenește, planetele adoarmă, animalele se ascund. „De ziua Sfântului Ioan câmpul e gol”, spuneau oamenii.
Din această zi, a început așa numită „perioada de pelmeni”. Gospodinele se apucau să facă carne tocată (au folosit carne, pește, ciuperci), iar toată familia făcea felul principal – pelmeni. Se făceau mai mulți, pentru mai multe mese. Erau înghețați direct în curte, de fiecare dată luau un număr necesar și îi puneau la fiert.
De asemenea, în această zi oamenii se rugau la Ioan Gura de Aur pentru judecata dreaptă a perceptorilor și a mincinoșilor.
În această zi își sărbătoresc onomastică persoanele cu numele: Gherman, Ivan.