Data după stilul vechi: 2 mai.
Ziua de pomenire a cnejilor mucenici Boris și Gleb este prima sărbătoare ortodoxă instituită în Rusia. Istoria sa a început în anul 1115.
Boris și Gleb (la botez — Roman și David) erau cneji ruși, fii ai cneazului kievean Vladimir Sviatoslavovici. În lupta internă izbucnită în anul 1015, au fost uciși de fratele lor mai mare, Sviatopolk cel Blestemat. Boris și Gleb au devenit primii sfinți ruși. Ulterior, au început să fie considerați ocrotitorii pământului rus.

În Rusia, din această zi se începeau sădirea castraveților și dovlecilor. Pentru a se dezvolta mari, în grădină se îngropa pistilul unui mojar. De asemenea, în această zi se continuă însămânțarea câmpurilor. Așa se spunea: „Boris și Gleb seamănă pâine”.

De la Boris și Gleb încep să cânte privighetorile. Dacă cântă tare și temeinic, înseamnă că vara nu este departe. Dacă privighetoarea cântă toată noaptea, ziua următoare va fi însorită. Iar dacă auzi privighetoarea înaintea cucului, vei trăi fericit toată vara. Se mai spunea că dacă la primul tril al privighetorii îți scoți cămașa, puricii nu te vor mușca.

Uneori această zi era numită și „ziua câștigului”, iar sfântul Boris — câștigătorul. Negustorii sărbătoreau cu ardoare amintirea lui, sperând să obțină profituri pe tot parcursul anului. Un an de succes era prevestit și de o vânzare reușită în această zi.

Nume de sărbătorit în această zi:
Athanase, Boris, Gleb, David, Zoia, Roman.