Cascada Bâlea, denumită și Urlătoarea Bâlei, este una dintre cele mai frumoase și cele mai înalte cascade în trepte din România, cu o cădere de 60 m. Aceasta este situată în Munții Făgăraș, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, la peste 1.200 m altitudine, marcând treapta inferioară a circului glaciar Bâlea.
Cascada Bâlea reprezintă o cădere de apă, formată natural de-a lungul timpului, cu un unghi de 45°, situată pe traseul unei ape curgătoare. Din punct de vedere geologic, cascadele modifică prin căderea apei geomorfologia zonei, exercitând o acțiune de eroziune, formându-se astfel cavități în rocile din albia râului. În general, fenomenele produse de cascade sunt producerea ceții, în decursul căderii apei, datorită amestecului de apă pulverizată cu aerul, și vuietul caracteristic. Intensitatea acestor fenomene este determinată de înălțimea, gradul de cădere și debitul cascadei. Alimentarea cu apă se face din râul curgător de-a lungul căruia se află, din precipitațiile naturale sau din topirea ghețarilor.
Datorită frumuseții locului, a vremii răcoroase și a păstrării ghețarilor chiar și vara, s-a construit în 2006, în apropierea lacului Bâlea, primul hotel de gheață din Europa de Est, sub forma unui iglu, ce oferă adăpost pentru 16 persoane. Construcția acestuia se face în fiecare an, în perioada ianuarie- martie, din blocurile de gheață luate din lac.
Pe parcursul rutei către Cascada Bâlea, pădurile întâlnite sunt mixte, o combinație de foioase și conifere, în apropiere de cascadă regăsim jnepeni, plopi tremurători, salcia căprească, aninul sau mesteacănul. De asemenea, nelipsiți sunt și murul, zmeurul, afinul sau merișorul din care putem degusta pentru a ne delecta cu o porție sănătoasă de fructe. Pășunile cuprind o splendoare de flori, în funcție de sezon, totul fiind o explozie de culoare. Printre acestea regăsim clopoței pitici, smirdar, gențiene, panseaua de munte, rușulița, omagul, garofița de munte, sângele voinicului, iedera albă, renumita floare de colț, dar și unicul bujor de munte.