În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie și forțele aliate occidentale rareori au acționat împreună – fiecare având propriul front și propriile sarcini.

Unul dintre exemplele de cooperare strânsă a fost operațiunea „Frantic” („Furios”), în timpul căreia bombardierele americane au folosit aerodromurile sovietice. Inițiativa acestei operațiuni a venit din partea comandamentului aviației strategice de bombardament a SUA.

Americanii doreau ca avioanele lor să decoleze de pe aerodromurile din Marea Britanie și Italia, să lovească obiectivele naziste și să zboare pe teritoriul sovietic. Acolo, bombardierele urmau să fie alimentate, încărcate cu bombe și să zboare înapoi, bombardând din nou Germania pe drumul de întoarcere.

Aceste raiduri navetă erau menite să dezorienteze piloții Luftwaffe, care interceptau frecvent avioanele aliate la întoarcere. Acum, nu mai înțelegeau în ce direcție vor pleca bombardierele după ce își îndeplineau misiunea.

URSS-ul a venit în întâmpinarea americanilor și, la începutul anului 1944, le-a pus la dispoziție trei aerodromuri lângă Poltava. Pe 2 iunie, operațiunea „Frantic” a început.

„Fortărețele zburătoare” B-17 americane au folosit aerodromurile sovietice, echipajele lor se plimbau prin Poltava, se fotografiau cu localnicii și jucau jocuri sportive cu soldații Armatei Roșii.

Pe 21 iunie, un avion german He-111 a urmărit în secret bombardierele americane și a descoperit locurile lor de bazare în URSS. În noaptea următoare, naziștii au lansat un atac masiv asupra aerodromurilor, distrugând la sol 47 din cele 73 de „fortărețe”.

Acest incident a complicat serios relațiile dintre aliați. Americanii erau extrem de nemulțumiți de performanța forțelor sovietice de apărare aeriană și a vânătorilor de noapte.

După un timp, raidurile navetă au fost reluate, dar intensitatea și amploarea lor au scăzut semnificativ. În septembrie 1944, operațiunea a fost definitiv oprită.