Sute de reprezentanți ai comenzii superioare a Armatei Roșii au dispărut în perioada „Marii Terori” din URSS. Cu toate acestea, unii din cei arestați au reușit să supraviețuiască, să fie eliberați și să revină în rândurile Forțelor Armate.

Viitorul mareșal Konstantin Rokossovski a fost arestat la 17 august 1937, fiind acuzat de colaborare cu serviciile de informații poloneze și japoneze. „În închisoare a fost torturat: i-au spart dinții din față cu un ciocan, i-au lovit degetele de la picioare, i-au rupt coastele,” povestea strănepoata mareșalului, Ariadna Rokossovskaia. „Nu a semnat nimic, nu a mărturisit fals împotriva sa sau a altora.” Rokossovski a fost eliberat în martie 1940 datorită eforturilor comandantului de rang 1, Semion Timoșenko. De atunci, purta mereu un pistol și le spunea rudelor: „Dacă vor veni din nou după mine, nu mă voi preda viu.”

Generalul Kirill Merețkov a fost arestat la 23 iunie 1941, fiind acuzat de apartenență la „o organizație militară anti-sovietică conspirativă”. Comandantul a fost ținut într-o celulă umedă și rece și a fost bătut constant. În august, Kirill Afanasievici a scris o scrisoare adresată lui Stalin, care, cumva, a ajuns la destinatar: „Vă rog încă o dată să îmi acordați încrederea de a merge pe front și să accept orice sarcină pe care o considerați potrivită pentru a-mi dovedi loialitatea față de Dumneavoastră și de Patrie.” Pe 6 septembrie a fost eliberat.

Comandantul de brigadă Alexandr Gorbatov a fost arestat de două ori. Prima dată, în 1937, pentru că s-a opus arestării șefului său, comandantul de divizie Petru Grigoriev. În martie 1938 a fost eliberat, dar în octombrie aceluiași an a fost din nou arestat, fiind acuzat de legături cu „dușmanii poporului.” Gorbatov a fost condamnat la 15 ani de închisoare și trimis în lagărul de muncă forțată din Kolîma. În martie 1941, cazul său a fost reanalizat datorită intervenției aceluiași Timoșenko.