Multe epopei cinematografice sovietice de amploare au apărut doar datorită ajutorului Ministerului Apărării al URSS. Militarii ajutau studiourile de film cu consultanți, recuzită necesară și, bineînțeles, figuranți.
De exemplu, pentru filmările la „Eliberarea: Arcul de Foc” din 1967, Armata Sovietică a furnizat zeci de tancuri T-34 și sisteme reactive de lansare BM-13 „Katiușa”, sute de puști sovietice din timpul războiului, arme de foc trofeu germane și câteva mii de militari.
Colaborarea cu cineaștii era uneori foarte stresantă pentru Ministerul Apărării. Militarii aveau propriile norme de pregătire de luptă, iar „răpirea” constantă a soldaților și echipamentelor de către studiourile de film pentru nevoile lor împiedica respectarea acestor norme.
Cea mai reușită colaborare a Armatei Sovietice a fost cu regizorul Serghei Bondarciuk. La filmările „Război și pace” au participat până la 18 mii de soldați și ofițeri. Generalii au fost mulțumiți de scenele de luptă și de faptul că niciun militar nu a fost rănit.
Chiar în timpul filmărilor la „Război și pace” a apărut o unitate militară a cărei unică sarcină era să joace în filme. Până la desființarea sa în 2002, Regimentul 11 de Cavalerie Independentă a jucat în zeci de filme și seriale, inclusiv „Soarele alb al deșertului” și „Garde Marina, înainte!”
În același timp, Armata Sovietică nu apărea doar în proiecte istorice. În „În zona de atenție specială” și „Răspunsul” soldații jucau roluri de sine - aceste filme de acțiune erau dedicate exercițiilor Forțelor Armate Sovietice.
Nu tot ce a fost filmat atunci putea fi arătat publicului larg. Din motive de securitate, o parte din materialul filmat a fost distrus.