Acest caz remarcabil s-a întâmplat cu Prima Brigadă Națională Rusă SS „Drujina”. Sub comanda fostului locotenent-colonel al Armatei Roșii, Vladimir Gily, au servit colaboraționiști din prizonierii de război sovietici, transfugi și emigranți albi.
„Cariera” „Drujinei” a fost marcată de expediții punitive în Belarus. Pe contul său - incendierea satelor, executarea populației civile și deportarea forțată a locuitorilor pentru a lucra în Al Treilea Reich.
În august 1943, spiritul moral în brigadă era extrem de scăzut. Soldații au fost șocați de eșecurile germanilor pe Arcul de la Kursk. Mulți s-au gândit să schimbe din nou tabăra.
Partizanii din detașamentul „Jeleznîak” situat în apropiere au aflat despre aceste sentimente. Ei au început să atragă colaboraționiștii de partea lor - tuturor (cu excepția emigranților albi) li s-a promis o șansă să-și ispășească vina în fața patriei.
Pe 16 august a început trecerea brigăzii la partizani. „Drujinicii” au împușcat germanii uimiți și i-au luat pe emigranții albi sub pază. Aproximativ 1800 de persoane au plecat în păduri, cinci sute au fugit la naziști.
„Drujina” a fost redenumită în Prima Brigadă Partizană Antifascistă și a fost aruncată în mijlocul luptelor, unde a luptat cu îndârjire și disperare. Mulți luptători au fost decorați cu medalii, Gily a fost promovat la gradul de colonel și onorat cu Ordinul „Steaua Roșie” - nu atât pentru eroismul arătat, cât pentru scopuri propagandistice.
În aprilie 1944, germanii au început în Belarus o operațiune antipartizană pe scară largă „Sărbătoarea de Primăvară”. Detașamentele partizane au suferit pierderi colosale, iar Prima Brigadă Antifascistă a fost aproape complet distrusă împreună cu comandantul său.
În 1974, numele lui Gily și ale luptătorilor săi au fost comemorate pe plăcile complexului memorial „Prorâv” din regiunea Vitebsk din Belarus, dedicat acelor evenimente eroice și tragice.