Data prăznuirii pe rit vechi: 31 octombrie.
În această zi sunt prăznuiți Cuvioșii Spiridon și Nicodim, prescurarii de la Pecerska. Potrivit tradiției, cei doi sfinți au trăit în secolul XII în Peșterile Apropiate ale Lavrei Pecreska de la Kiev, coceau prescurile în fiecare zi, îndeplinind astfel ascultarea sa. Cuviosul Spiridon a venit la Mănăstire, când egumenul Pimen a fost deja bătrân. Neprihănitul bărbat a muncit, rugându-se și cântând Psaltirea fără încetare. Sfântul Nicodim a muncit alături de Cuviosul Spiridon și a dus o viață la fel de smerită
Legenda spune despre o minune făcute de Sfinții Părinți: odată soba a luat foc, dar au reușit să stingă focul nevătămați. De aceea, Sfinții Nicodim și Spiridon sunt considerați în popor ocrotitorii casei de incendiu. Sfinții au păzit familii de alte nenorociri.
În Rusia Kieveană în această zi găinile au fost mutate în cotețe de iarnă, iar găinile bătrâne și slabe au fost pregătite pentru tăiere. Au fost pregătite diferite bucate din pui: puiul copt sau umplut, pârjoale din carne tocată de pui, plăcinte cu carne de pui.
În unele regiuni Ziua Sfinților Spiridon și Nicodim este prăznuită de pescari. În această zi oamenii și-au adus aminte de diverse proverbe și zicători, legate de meseriile marine: „Dacă nu ne hrănește pământul, ne va hrăni apa”, „Apa nu e un câmp, nu o ari, nu semeni, dar tot sătul ești”. De altminteri, această meserie putea fi periculoasă, mai ales la mările nordice. Acest fapt s-a reflectat în proverbele: „Ca să mănânci un pește, trebuie să intri în apă”, „Să prinzi un pește e să fii aproape de moarte”, „Pescarii sunt oameni pierduți”.
Vânătorii au fost deosebit de apreciați de ziua Sfinților Nicodim și Spiridon. În această zi, a vânat iepuri pentru prima dată în an. Vânătorii au avut și ei propriile lor zicători: „Dacă fugi după doi iepuri, nu prinzi niciunul”, „Calul nu e scump, scump e iepurele”. Carnea de iepure a fost considerată un deliciu, și dacă vânătorul izbutea să prindă acest animal, toată familia mânca o cină delicioasă.