În timpul împărtășaniei, această băutură a întărit aproape instant organismul creștinului epuizat de post. Important este că această culoare roșie închisă minunată nu dispare chiar dacă vinul este combinat cu apă.
Vinul cu un gust dulce și puternic de fructe cu note de fructe de pădure și ciocolată – așa caracterizează experții cahorul. Acest soi de vin deloc ascetic a fost ales principalul vin al creștinilor ortodocși pentru a simboliza sângele lui Iisus Hristos în timpul împărtășaniei la Liturghie.
Prima atestare a folosirii vinului roșu pentru împărtășanie în letopisețele rusești, datează din secolul XIII, însă, după cum se crede, ar putea fi vinuri diferite. De ce oare după ani de zile biserica a ales cahorul în calitate de vinul bisericesc?
Conform regulilor bisericii, pentru împărtășanie se poate folosi doar vinul dulce de struguri care nu conține zahăr sau extracte ale ierburilor. Datorită utilizării pentru producție a soiurilor de struguri cu un conținut ridicat de zahăr, cahorul servește acestui scop cât se poate de bine.
Vinul dulce a fost ales pentru împărtășanie din motive practice: bebelușii nu îl scuipau în timpul împărtășaniei. De asemenea, cahorul își păstrează culoarea săturată roșie-închisă chiar dacă este amestecat cu apă.
Istoria cahorului în Franța.
Cuvântul „cahor” a fost preluat de ruși din limba franceză „cahors”. Pentru prima dată cahorul a fost produs în orașul francez Cahor care se află la 160 de km de la Bordo și este cunoscut prin dragostea locuitorilor pentru vinicultură. În secolele XVII–XVIII la Cahor au fost plantate câteva soiuri de struguri care nu s-au bucurat de popularitate la Bordo: „malbec”, „merlot”, „tannat”. Producția vinului din aceste soiuri de struguri a asigurat posibilitatea viticultorilor din Cahor să-și vândă vinul fără să intre în concurență cu Bordo.
Cu timpul, vinul din Cahor a început să fie denumit cahor (sau cagor în tradiția rusă) potrivit localității în care este produs. Datorită culorii săturate a rubinului nu a fost denumit vin roșu, ci vin negru. Tehnologia de producție este clasică – fermentarea boabelor de struguri închise la culoare zdrobite. Deosebirea cahorului constă în faptul că este produs dintr-un număr limitat de soiurile strugurilor care au cel puțin 180 de grame de zahăr la un litru de must.
Momentul în care vinul local a devenit faimos a fost nunta moștenitorilor europeni Eleanor de Aquitania și Hienrich Plantagenet la care vinul a fost servit pe mese, precum și alegerea ulterioară a Papei Ioan XXII, născut la Cahor. Acesta din urmă a promovat activ vinul din locul lui de baștină ca fiind cel mai bun pentru liturghie.
La începutul secolului XX vițele de vie au suferit de atacurile insectelor, așa că majoritatea plantelor au murit. Doar peste o jumătate de secol producția a fost restabilită, iar în anul 1971 a fost înregistrată marca „Cahor”.
Potrivit sistemului francez de Controlul Originalității produselor vinicole, francezii consideră cahorul a fi vinul roșu produs la Cahor din cel puțin 70% de strugurii „malbec” și 30% strugurii „merlot” și „tannat”.
Cum cahorul a ajuns în Rusia.
O perioadă lungă, vinul pentru bisericile din Rusia a fost adus din Grecia, Italia și Franța. Potrivit nuei legend, împăratului rus Pavel I i-au recomandat cahorul franțuzesc pentru tratamentul ulcerului grastric.Vinul i-a plăcut împăratului atât de mult încât timp de câteva deecnii a fost livrat în Rusia în mod regulat. Însă transportarea vinului tocmai din Franța a fost foarte scumpă.
În anul 1706, Petru I a publicat un decret privind cultivarea vițelor de vie la sudul țării (în valea râului Don) și a invitat specialiști din străinătate pentru dezvoltarea viniculturii în Rusia. Biserica a folosit atât vinuri locale, cât și cele aduse din străinătate. În anul 1733, Sfântul Sinod a introdus regula de utilizare a cahorului bisericesc în ritualuri bisericești.
După ce în secolul XX producția acestui vin în Franța a fost suspendată, vinul rusesc s-a dovedit a fi extrem de căutat. Data de apariție ca cahorului rusesc este considerat anul 1902.
În Rusia cahorul a fost produs din soiurile de struguri „cabernet” și „saperavi”, utilizând însă o altă tehnologie. La început pulpa strugurilor zdrobiți este încălzită, după care pusă la rece. Datorită acestui proces, toți fermenții sunt transferate în must – suc de struguri. După fermentație, se adaugă spirtul de struguri și siropul condensat de struguri. Apoi vinul este păstrat în butoaie timp de câțiva ani. Vinul pregătit la această rețetă se distinge printr-un gust catifelat de coacăze negre. Unii cunoscători de vin disting și note de ciocolată.
Cu ce se consumă cahorul.
În biserica ortodoxă la liturghie, cahorul pentru împărtășanie simbolizează sângele lui Iisus Hristos, iar pâinea sfințită – corpul lui Iisus Hristos. Apa caldă amestecată cu cahor se numește „căldură” și se bea cu o bucată de prescură de cei împărtășiți imediat după împărtășanie.
În afara bisericii, trebuie să aveți grijă, fiindcă cahorul este un vin dulce puternic, de aceea se potrivește cu deserturi nu prea dulci, fructe, fructe uscate și ciocolată în calitate de digestiv. De asemenea, cahorul se potrivește cu preparate de carne și legume.