Data pe rit vechi: 20 septembrie.
În această zi este sărbătorită amintirea Marelui Mucenic Eustathie al Romei. În calitate de comandant militar sub împărații Titus și Traian, Eustathie a decis să se convertească la creștinism după ce, în timp ce vâna, a văzut imaginea Mântuitorului răstignit între coarnele unei căprioare. Soția sa, Teopistia și cei doi fii ai lor au fost botezați împreună cu el. Eustathie a suferit o soartă grea: slujitorii lui au murit, i-au murit vitele, iar el însuși a fost despărțit de soția și de copiii săi.
După ce a suportat încercările fără să se plângă vreodată, bărbatul s-a reunit cu familia sa, iar mai târziu împăratul Traian l-a numit lider militar. Sub următorul conducător, Adrian, care a organizat o mare sărbătoare păgână, Eustathie a refuzat să aducă sacrificii idolilor. Împăratul furios i-a martirizat pe creștin și familia lui.
În Rusia Kieveană, Sfântul Eustatie (în manieră rusă Astafia) a fost numit Moara de vânt, iar această zi a fost numită vânturile lui Astafia. „Moara de vânt suflă din toate punctele de vedere”, obișnuiau să spună oamenii. Apropo, după direcția din care a bătut vântul, au judecat vremea: dacă de la nord, vremea urma să fie rece, de la sud – caldă, de la vest, urma să vină o ploaie, de la est – zile senine. Vântul de sud promitea și o recoltă bună de recolte de iarnă. Au ținut cont și de alte semne: dacă este cald în această zi și zboară pânze de păianjen, înseamnă că zăpada nu va cădea curând. Dar dacă conurile de pe molid au scăzut, vor fi așteptate înghețurile timpurii.
De ziua lui Astafia, morarii care lucrează la morile de vânt și-au sărbătorit vacanța. De asemenea, au început să trimită pâinea pe apă, iar vântul a bătut în pânze și râurile nu au fost acoperite de gheață. Uneori de ziua lui Astafia tocau varza târzie, lăsată special pentru aceasta ocazie: capetele de varză înghețate un pic căpătau un gust aparte.