Tocmai în Rusia, la Ciucotca se află singurul loc pe uscat în care se intersectează cercul polar și meridianul 180. Cu alte cuvinte, aici începe fiecare zi nouă de pe Pământ!
Doar aici puteți auzi mârâitul morselor, să vizitați capătul Eurasiei și vă transmiteți salutări vouă înșivă din ziua de mâine. Un pas la dreapta și sunteți în ziua de ieri.
Un pas la stânga și sunteți în ziua de astăzi.
Ciucotca este locul în care fiecare poate deveni pionier. În această regiune îndepărtată la estul Rusiei se găsesc și tundra nelimitată, și dealuri acoperite de zăpadă tot anul, și izvoare calde și animale marine.
10 locuri la Ciucotca care merită văzute măcar o dată în viață:
1. Anadîr
Aproape toate călătoriile în această regiune încep la Anadîr, capitala districtului autonom Ciucotca. Este un oraș mic (doar 15 mii de locuitori), dar, evident, cel mai colorat oraș al Rusiei.
La Ciucotca clima este foarte aspră: deseori este mohorât, bat vânturi puternice, vara este scurtă și rece, aproape nu crește verdeață.
Pentru a ridica moralul locuitorilor, blocurile din localități sunt colorate în diverse culori. De asemenea, la Anadîr, puteți savura picturile murale arctice extraordinare (graffiti uriașe cu tematica nordică): un urs polar dormind pe Luna, un ren viclean clipind, abstracții cu morse.
2. Limanul din Anadîr
Orașul Anadîr se află pe un liman cu același nume – golful Mării Bering, și este un loc incredibil! La limanul din Anadîr locuiește un număr uriaș de balene albe, sau beluga (un tip de balenă care trăiește în zona arctică), și de foci, care pozează cu plăcere pentru turiști trecători.
3. Parcul național „Beringhia”
Ați auzit vreodată cu mârâie morsele?
„Frr-frr-frr”, se aude întruna în mare. La parcul național „Beringhia”, care cuprinde malul și insulele Mării Bering există niște locuri minunate. Într-o parte a parcului se adună morse adevărate cu niște colți ascuțiți și voci tari. Într-o altă parte se află balene ucigașe care arată cozile călătorilor. În altă parte sunt balene și foci.
În Marea Bering se află unul dintre cele mai lungi cordoane litorale – Meecikîn, cu o lungime de 60 de km. Organizatorul plimbărilor pe mare Alexander Endalțev spune că nisipul de acolo este exact la fel cu este la mări calde. „Este singurul loc între Anadîr și Egvekinot, în care puteți intra în golf și să că ascundeți de vânt”.
În prezent, pe acest cordon litoral, cu sprijinul regiunii se află o stațiune turistică din care puteți observa morse și balene.
4. Capul Dejniov
Adevăratul capăt al continentului.
Capătul Pământului arată exact așa cu vi l-ați închipuit: o stâncă înaltă de piatră care duce brusc la marea de gheață. Capul Dejniov este cel mai estic punct continental al Rusiei și al întregii Eurasii.
Acolo se află monumentul-far al cazacului Semion Dejniov a cărui expediție a ajuns prima la capătul continentului în anul 1648.
De acolo, când afară este senin, prin strâmtoarea Bering se văd insulele Diomede, între care trece granița între Rusia și SUA.
5. Satul abandonat Naukan
La capul Dijniov puteți vedea un sat vechi al eschimoșilor Naukan, care a fost cea mai estică localitate până la mijlocul secolului trecut. Acum acest titlu îi aparține satului Uelen, care se află cu 22 de km mai la vest.
Până în anul 1958, când a avut loc relocarea (satul a fost foarte aproape de granița cu SUA), acolo au locuit 4000 de oameni, iar astăzi din casele lor au rămas doar scheletele de piatră. Cele mai impresionante sunt maxilarele balenelor săpate în pământ, de care în trecut au atârnat bărcile locuitorilor.
Acest pământ este considerat sfânt, aici nu se poate vorbi tare, și nici vorba de înjurături.
6. Meridianul 180
Monumentul „Simbolul Soarelui”.
Meridianul care trage o linie între „ieri” și „astăzi” (precum și separă emisfera estică de la cea vestică) trece pe continent abia în Antarctica și pe peninsula Ciucotca.
Linia oficială de schimbare a datei este mutată la frontiera maritimă între Rusia și SUA, între insulele Diomede, din punct de vedere geografic granița trece aici, la 60 de km de satul Egvekinot.
Monumentul din beton „Simbolul Soarelui” la intersecția între Cercul Polar și meridianul 180 reprezintă o copie a soarelui micșorată, „este de 400 de milioane de ori mai mic decât Soarele adevărat, are 3 metri 48 de cm”, spune autoarea proiectului, fotograful Ida Taube.
Locul în care se întâlnesc „ieri” și „astăzi”.
„Astăzi” se află pe deal în spatele monumentului, „ieri” – în fața acestuia.
7. Arcul Cercului Polar
Arcul Cercului Polar a fost instalat de locuitori în anul 1981 la 28 de km de la Egvekinot. O construcție uriașă din grilă de metal trece prin autostrada care duce la satul abandonat Iultin.
Acum câțiva ani, oamenii de știință au recalculat coordonatele și au descoperit că locul de intersecție se află de fapt la câțiva km de la acest arc, la poalele dealului. Arcul nu poate fi mutat, dar la locul acesta a fost instalat un monument memorial.
8. Satul Egvekinot
Lângă sat au început lucrări de construcție a parcului etnic în stilul unei localități vechi de vânători marinari
„Elveția din Ciuotca”, așa numesc locuitorii satul Egvekinot, aflat la 600 de km de la Anadîr. Această localitate are mai mult de 3 mii de locuitori se află într-un golf liniștit, înconjurat e dealuri.
Ce-i drept, peisajele par a fi alpine, cu excepția permafrostului și a unei clime reci: temperatura medie anuală de aici este de minus 5 grade. Tocmai aici puteți găsi o pârtie de schi destul de bună și cafele frumoase.
În plus, aici puteți simți metamorfozele spațiului: Egvekinot se află la câteva zeci de kilometri la est de meridianul 180, astfel, din punct de vedere geografic, vă aflați în emisfera vestică fără să traversați Oceanul Pacific.
9. Satul național Lorino
Lorino este cel mai mare sat din Ciucotca, în care 90% locuitori (în jur de 1500 de oameni în totalitate) sunt popoare indigene și vânători marinari.
Aceștia locuiesc în blocuri obișnuite, se uită la televiziune prin satelit, copiii merg la școală, și în același timp se ocupă de meșteșuguri tradiționale. Animalele vânate sunt împărțite printre toți locuitorii satului.
Astăzi, vânătorii merg la mare cu bărcile moderne, însă, în fiecare an, sunt organizate competiții de mers cu bărcile tradiționale făcute de mână și sărbătoarea „Strâmtoarea Bering”.
10. Izvoarele din Lorino
De la apă se ridică aburi – este fierbinte iar afară e răcoare.
Izvoarele calde în permafrost, nu este de mirat? În totalitate, la Ciucotca sunt în jur de 10 astfel de locuri deschise, cel mai cunoscut și apropiat se află la 15 km de la satul Lorino. Băile de lângă izvoarele Lorino au fost amenajate în mijlocul secolului trecut, însă în apă a fost descoperit radonul.
Vă puteți scălda în apă cel mult 15 minute.
Este un gaz radioactiv care se obține ca produs secundar la zăcămintele uraniului și are o gamă largă de proprietăți medicale puternice. Însă, radioactivitatea acestuia poate pune în pericol sănătatea copiilor și a tinerilor, de aceea băile sunt folosite, în principiu, de oameni în vârstă pentru întinerire și tratamentul afecțiunilor musculoscheletice. Apa din izvoare are circa 40 de grade, uneori chiar până la 60 de grade. Puteți petrece în apă cel mult 15 minute.