post
post


Imaginile Spaniei în arta rusească a secolelor XIX-XXI. Muzeul Pușkin deschide o expoziție care dezvăluie ce influență a avut cultura spaniolă asupra artei pictorilor ruși.
„Dragă Mania, aici este prezentat ultimul moment al luptei boilor”, aceste cuvinte cuprindea o carte poștală tipică a călătorului rus, printre care a fost Ilia Repin, Vasili Surikov, Konstantin Korovin, Maximilian Voloșin. Cel din urmă a traversat Pirineii și a pictat Spania astfel încât se asemăna cu Crimeea.
„Acesta a venit acolo cu un grup de pictori: Elizaveta Kruglikova, Ostroumova-Lebedeva. S-au bucurat de o viață liberă, plină de bucurii, așa cum am făcut și noi la Sudak în anii 90, dacă cineva se regăsește în această experiență. A fost cam aceeași treabă”, a povestit curatorul expoziției Elena Kamenskaia.
În Spania însorită rusul a căutat minuni, mai ales după Pușkin, care a introdus iubirea față de Spania, chiar dacă nu a fost acolo niciodată. Totul în Spania ne amăgește: de la culoarea cerului până la arhitectură. Autorul proiectului Muzeului Pușkin Roman Klein a perceput această țară nu ca arhitect, ci ca iubitor de acuarelă.
„După ce marea restructurare grea a fost finalizată în anul 1912, Roman Klein a pornit într-o călătorie în Europa, inclusiv și prin Spania. Este o metodă excelentă de a vedea cum arhitectul care știa îndeaproape construcțiile și spațiul, a creat schițe așa de lejere, și în același timp detaliate și dezvoltate meticulos”, a notat curatorul expoziției Daria Kolpașnikova.
Pentru cei care nu au reușit să ajungă în Spania, au rămas visul și literatura. Imaginea lui Don Quijote a fost realizată în lagărul de concentrare din stația Taiga cu ajutorul mijloacelor la îndemână de către pictorul deportat Mihail Sokolov, ceea ce l-a ajutat să supraviețuiască. Este încă un tablou: „Spaniola”. Pictorul Piotr Koncealovski nu numai pictează scenete pline de patimă din viața spaniolilor. În familia lui locuia Concha, copilul salvat din țara cuprinsă de războiul civil.
Este o altă imagine a Spaniei, nu este doar strălucitoare și veselă, dar și o țară care se confruntă cu fascism. Documentul epocii sunt fragmente din filmul „În ajutorul femelilor și copiilor din Spania din anul 1936”. Aceste fragmente au fost folosite de regizorul Andrei Tarkovski în filmul Oglinda, iar copiii care au ținut în mâini afișele ¡No pasarán! au devenit și ei pictori, foarte apropiați de ruși sufletește. Cei care au studiat bine subiectul, spun că rușii și spaniolii sunt foarte asemănători, și în același timp foarte diferiți, precum negrul și albul, lumina și întunericul, viața și moartea. Precum totul în Spania, unde viața este dramatică iar iubirea este cu pasiune.