Este imposibil să ne imaginăm Perspectiva Nevski fără clădirea Gostinîi Dvor. Deși nu a fost primul din Sankt Petersburg, înaintea lui au fost construite cinci curți ale oaspeților. Cu toate acestea, a devenit prima piatră și cea mai mare ca zonă, cea mai mare la acea vreme din Imperiul Rus.
Astăzi, Gostinîi Dvor este popular nu atât ca complex comercial, ci ca loc de întâlnire: aici este holul stației de metrou cu același nume. De obicei muzicieni cântă acolo, promotorii birourilor de excursii distribuie pliante, turiștii rătăcesc, în general, viața este în plină desfășurare. Mai mult decât atât, exteriorul magazinului universal este mai furtunos decât interiorul.
Gostinîi Dvor se întinde pe mai mult de un kilometru, dar clădirea pare compactă, strictă și elegantă. Deoarece camera de zi „se extinde atât în lățime, cât și în înălțime”, cerul este întotdeauna vizibil deasupra ei și nu neapărat gri; în fața ei este un spațiu deschis. Și pe vremuri, unde acum este un bulevard cu case lipicioase și bănci, trăgeau trăsurile și stăteau taxiuri.
În 1735, comercianții care au făcut comerț în Gostinîi Dvor de pe insula Sankt Petersburg (apropo, primul construit în oraș în 1705) au depus o petiție la Senat prin care cer permisiunea de a înființa magazine pe Drumul Bolshaia Perspektivnaia, numele anterior al Perspectivei Nevski.
În același an, împărăteasa Anna Ioannovna nu a refuzat. Locul magazinelor a fost definit în decret astfel: „De la Amiralitate la Mănăstirea Nevski, pe partea dreaptă a drumului viitor...”. Aici s-a decis construirea unei curți de piatră pentru oaspeți, iar comercianților li s-a permis să se stabilească temporar pe site-ul Nevski adiacent străzii actuale Sadovaia până când a fost aprobată proiectarea Gostinîi Dvor.
Așadar, pe locul viitoarei piețe de piatră au apărut bănci de lemn. Au început să fie construite în 1737, după incendiul teribil care a devastat capitala cu un an înainte.
În iulie 1748, a fost emis un decret al împărătesei Elisabeta Petrovna privind construirea unei curți de piatră pentru oaspeți pe același loc.
Lucrările de construcție au durat 24 de ani. Gostinîi Dvor s-a deschis abia în 1785. Clădirea a fost ridicată în formă de patrulater neregulat, situată între Perspectiva Nevski, strada Sadovia, strada Cernîșov (în prezent strada Lomonosov) și Gostina (acum Dumskaia).
Imediat după deschidere, Gostinîi Dvor de piatră de pe Perspectiva Nevski a fost numită Bolșoi, adică „mare”.
Aceasta este prima clădire din Sankt Petersburg construită în stilul clasicismului strict.
Gostinîi Dvor are patru linii, care anterior aveau nume diferite. Nevskaia a fost Sukonnaia, Sadovaia, Zerkalnaia, Lomonosovskaia și Perinnaia au fost numite Malaia și Bolșaia Surovski în onoarea orașului Suroj (Sudak), de unde au fost aduse mărfuri coloniale. În raionul de pânză erau comercializate țesături, iar acolo erau și magazinele ofițerilor și librăriile. De asemenea, se vindeau vasele
În secolul XVIII, Gostinîi nu era doar un loc de comerț, ci și un club de interese și un târg al mireselor. Galeriile acoperite ale lui Gostinîi Dvor din orașul în construcție au atras publicul.
Înainte de construcția Pasajului în 1848, Gostinîi Dvor era un magazin de elită.
Acolo făceau comerț cu mărfuri scumpe: articole din aur și argint, oglinzi, blănuri, țesături, porțelan, dantelă, cărți. Dar nu au vândut alte produse decât ceai și cafea.
Existau și magazine foarte specializate: pentru asistente, șoferi, lachei și clerici. Oamenii au mers la Rândurile Perina să cumpere produse din puf și pene. Magazinele angro erau amplasate în piața interioară. Micul Gostinîi Dvor trebuia să reproducă aspectul Gostinîi Dvor mare, existau magazine cu mobilier și bunuri de interior.
Comerțul în magazine se desfășura tot anul, funcționarii și negustorii nu se odihneau nici duminica. Au fugit la tavernele vecine pentru prânz. Au băut ceai cu o mușcătură sau, în limba locuitorilor palatului hotelului, „cu remuşcări”.
Tavernele din apropiere vindeau apă clocotită pentru ceai. Mulți comercianți luau prânzul în magazinele lor, iar unii se culcau după cină. Când s-au trezit, au redeschis magazinele.
Iluminatul cu gaz a apărut în Sankt Petersburg (pe Piața Palatului, Perspectiva Nevski și străzile adiacente) încă din anii 1830. Introducerea iluminatului cu gaz în Gostinîi Dvor i-a derutat pe comercianți, deoarece erau obișnuiți să lucreze numai până la amurg și, de asemenea, le era foarte frică de incendii.
Era frig în magazine. Într-adevăr, până în anii 1840, când au fost inventate metode relativ sigure de încălzire și iluminare, incinta Gostinîi nu avea voie să fie încălzită sau iluminată (deși aproape fiecare magazin avea coșuri de fum). Astfel de condiții au fost mai mult decât dure atât pentru personal, cât și pentru vizitatori. Gostinîi Dvor Mic nu a fost niciodată încălzit înainte de răspândirea încălzirii cu abur.
În secolul XIX la Gostinîi Dvor existau multe librării.
Gostinîi Dvor a trăit un secol XX dificil. Vitrine închise, abandonate în timpul revoluției din 1917.
În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Gostinîi a fost grav avariat: o bombă puternic explozivă a distrus 10 sectoare ale clădirii.
În 1942, din cauza bombelor incendiare, liniile Nevskaia și Perinnaia au ars mai mult de o săptămână. Zidurile de piatră au supraviețuit.
În 1954, Consiliul de Miniștri a decis să deschidă primul magazin universal non-standard din Uniunea Sovietică pe baza Gostinîi Dvor mare.
A fost nevoie de optsprezece ani pentru ca Gostinîi Dvor să fie restaurat. Acum vă puteți plimba liber prin galerii, dar pe vremea sovietică erau cozi lungi pentru produse rare.
Acum este greu de imaginat, la fel ca povestea comorii de aur care a fost găsită accidental pe podea la Gostinîi Dvor în timpul reconstrucției din 26 octombrie 1965. Unii proprietari de hotel nu erau siguri că stăpânirea bolșevică va dura mult, așa că și-au îngropat economiile chiar în magazine. În timpul reconstrucției Gostinîi Dvor, constructorii au spart podeaua în camera nr. 87 la colțul liniilor Sadovaia și Lomonosovskaoa. Ceva scânteia într-una dintre cărămizi. Erau 8 cărămizi de aur roșu, a căror greutate totală este de 128 de kilograme. S-a dovedit că înainte de revoluție, incinta aflată în renovare găzduia un magazin de bijuterii al fraților Morozov, furnizori ai curții Majestății Sale Imperiale.
Gostinîi a intrat în folclorul sovietic ca un erou „antropologic”. „Galera” a fost mereu aglomerată de operatori de piață neagră, escrocii scăpau de vizitatori.
Astăzi, cuvântul „escroc” cu greu va evoca asocieri cu Gostinîi Dvor, pe care oamenii îl numesc cu afecțiune „Gostinka”. Uitat este și „Zidul plânsului”, un gard lung de-a lungul liniei Neva în anii 1990, lângă care bătrâne vindeau presă și cărți „de opoziție”.
Nu există gard, comerțul stradal ideologic a pierdut din popularitate, dar nu a dispărut. Și întâlnirile „la Gostinka” sunt încă populare.