Data prăznuirii pe rit vechi: 3 noiembrie.
În această zi este prăznuită amintirea Sfintei Ducese Ana, fiica cneazului Vsevolod al Kievului și a fiicei cneazului Constantin Monomah. Conform tradiției, Ana a fost logodită cu un prinț bizantin, însă nu s-au căsătorit, iar Ana s-a hotărât să-și dedice viața slujirii lui Dumnezeu. În jurul anului 1086 cneazul Vsevolod a construit Mănăstirea de femei Andreevski pentru fiica sa, care a devenit prima maică superioară a acesteia.
Stareța a depus multe eforturi pentru a amenaja mănăstirea, a deschis prima școală de fete din Europa, în care domnișoarele au învățat să citească, să cânte, precum și unele meșteșuguri. Ana s-a angajat și în treburile statului. De exemplu, după moartea mitropolitului Ioan, aceasta a pornit la Bizanț, de unde s-a întors cu un nou mitropolit.
În Rusia Kieveană, în această zi oamenii au fost atenți la vreme și diverse semne. „Dacă nu ninge de Ziua Sfintei Ana”, pâine nu va fi, obișnuiau să spună oamenii. O zi geroasă prezicea ghinion în toate treburile: „Dacă de Sfânta Ana e frig, toamna va fi foamete”.
Dacă lemnele în sobă ardeau tare, iar focul era puternic, însemna că venea un viscol. Norii care zburau jos, preziceau geruri puternice.
În această perioadă fetele se apucau de lucrul manual, în special, torsul inului și țesătorie. Au petrecut seri întregi, fabricând țesături. Inul de aur fac din fată prințesă, se spunea despre gospodine bune. Iar despre fetele care nu se pricepeau la aceste sarcini se spune: „Destinul femeilor neîndemânatice și nepricepute nu se va toarce singur”.