În ziua de 28 septembrie pe rit vechi se sărbătorește ziua Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul care a trăit în secolele 3-4 în Iconia din eparhia Licaoniei. În perioada persecuției creștinilor la ordinul împăratului Aurelian, a suferit mult pentru credința sa. Păgânii l-au bătut violent pe Sfântul Mucenic și l-a închis în temniță din care a fost eliberat în perioada domniei împăratului Tacit.
După ce a fost eliberat, Hariton a plecat la Țara Sfântă, dar în apropierea Ierusalimului a fost prins de tâlhari. De la moarte a fost salvat de un șarpe care a otrăvit vinul cu veninul său. Tâlharii au băut acest vin și au murit, iar Hariton a rămas în peșteră unde a făcut o biserică. În curând au apărut ucenicii lui care au construit o întreagă comună. Așa a fost fondată mănăstirea Faran, prima mănăstire din deșertul Iudeei.
Ziua Sfântului Hariton a fost considerate nefavorabilă în rândul rușilor. În această zi cel mai bine era să stai în casă și să nu ieși nici chiar în curte, ca să nu fii deocheat de oameni răi. Nu era bine să te ocupi nici de treburi casnice și în niciun caz nu puteai mătura, a fost un semn rău.
În această zi oamenii fereau de cei cu ochii căprui sau negri. „Ferește-te de ochiul căprui și negru”, „Ochiul rău, nu te uita la noi”, obișnuiau să spună oamenii.
De ziua Sfântului Hariton mirele și mireasa veneau la vrăjitoare, o serveau cu plăcinte și îi ofereau un borcan cu miere ca să nu strice nunta și să nu o facă pe viitoarea soție infertilă.