În data de 9 octombrie pe rit vechi este prăznuit Sfântul Iacob, unul dintre Cei Doisprezece Apostoli, fratele Apostolului Matei. Conform vieții lui, înainte să devină ucenicul lui Isus Hristos, acesta a fost perceptor de taxe, iar apoi a propovăduit în Iudeea și Edessa. Nu s-au păstrat multe informații despre viața lui, iar informațiile de încredere sunt și mai greu de descoperit, fiindcă în diverse surse acesta este confundat cu alți sfinți cu numele Iacob. În afară de acesta, sunt menționați Iacob, fiul lui Zavedeu, Sfântul Apostol Iacob din cei 70 de apostoli, fratele Domnului.
În Rusia Kieveană în această perioadă țăranii au început să pregătească lemne pentru iarnă. Înainte de ziua Sfântului Iacob rușii nu se apucau de acest lucru. În primul rând, vara au fost destule îngrijorări, în al doilea rând se credea că lemnul de toamnă arde mai fierbinte, pentru că și-a dat deja toate sucurile.
Pregătirea lemnelor a fost o treabă importantă de care depindea cât de tare va arde cuptorul ș cât de cald va fi în casă iarna. Poporul rus a compus multe ghicitori despre lemne și cuptor, de exemplu: „Dulapul e mare, iar ușile sunt mici. Pui în el ceva alb dar scoți ceva negru”, „Bunicul e bătrân și alb, când e vară, nu se uită nimeni la el, dar pe timpul iernii toată lumea îl îmbrățișează”, „Iarna nu e nimic mai cald, dar vara nimic mai rece”, „Șuba e în casă, mâneca e afară”.
Deseori de ziua Sfântului Iacob a fost grindină. Poporul rus obișnuia să spună: „Iacob va veni și va aduce cereale (grindină)”.
Cerealele au apărut și pe masă în această zi. Țăranii au început să strângă meiul, ovăzul și orzul, să macine grâu. De ziua Sfântului Iacob gospodinele au servit terci cu unt sau slănină. Au pregătit și plăcinte cu terci și le ofereau celor dragi sau vecinilor. Rușii obișnuiau să glumească: „Musafirii se tot uită la cuptor, zici că vor terci”.
De ziua Sfântului Iacob se termina sezonul de ciuperci, au cules ultimele vinețele. Le puneau la murat, ori prăjeau cu cartofi.