În ziua de 3 octombrie pe rit vechi este sărbătorită ziua Sfântului Mucenic Dionisie Areopagitul care a trăit în cetatea Atena în secolul I. A fost ucenicul Apostolului Pavel și primul episcop al orașului său. În anul 95 papa Climent l-a trimis pe Sfânt în Galia să propovăduiască creștinismul. După un an Dionisie a murit, chinuit de păgâni. Se crede că Sfântul a scris câteva învățături care au devenit cunoscute în secolul V sub denumirea Scrierile Areopagitice. Se consideră că aceste învățături au influențat considerabil dezvoltarea filozofiei creștine.
În Rusia Kieveană se spunea că în ajunul iernii ies afară bolile de toamnă, spiritele rele care provoacă boli. În această perioadă aceste spirite umblă prin tot Pământul, se chinuie și chinuie oamenii. Rușii au crezut că boala de toamnă poate intra în om prin mai multe modalități: să intre de sub haine, să intre în ochi. Un medicament eficient a fost considerată scoarța de aspen pe care trebuia s-o iei cu tine. În case se ținea de obicei o bucată de aspen în orice caz. Dacă amorțeau picioarele, le puneau pe o bucată de aspen, iar dacă durea capul, puneau capul pe ea.
De ziua Sfântului Dionisie trebuia să te ferești nu numai de boli de toamnă dar și de deochi. De deochi și alte vrăji au fost folosite ceapa, usturoiul, ridichea, sarea. Se spunea că ridichea și sarea înghit toate cuvintele rele, iar mirosul cepei și al usturoiului sperie spiritele rele. De ziua Sfântului Dionisie se spuneau vrăji de deochi, oamenii au încercat să evite oameni „cu ochi rău” (aceștia au fost considerați oameni cu ochi căprui sau negri).