Pe 15 ianuarie 1850 s-a născut Sofia Kovalevskaia – prima femeie matematician în Rusia și prima femeie în lume care a devenit profesoară.
Părinții lui Kovalevskaia i-au asigurat o educație calitativă. Încă din adolescență, Sofia și-a acoperit toți pereții cu paginile din lecțiile matematicianului Ostrogradski care s-au păstrat din anii de studenție a tatălui ei.
Însă, avea încă o pasiune – scria cărți. În scrisorile către prietenii ei a recunoscut că își poate da seama ce o atrage mai mult – matematica sau literatura.
Cu toate că era evident că Sofia este o matematiciană talentată, aceasta nu a putut să-și facă studiile în Rusia, fiindcă femeile nu au avut drept la educație. Ca să studieze în străinătate, Kovalevskaia avea nevoie de o permisiune scrisă din partea tatălui (sau a soțului) ei.
Tatăl lui Kovalevskaia, general-locotenent al artileriei Vasili Corvin-Krukovski, a refuzat categoric să-i acorde permisiunea. Sofia era nevoită să recurgă la un șiretlic. Sofia Kovalevskaia a convins prietenul familiei, biologul Vladimir Kovalevski, să încheie o căsătorie fictivă ca aceasta să poată scăpa de sub influența tatălui. Acesta a fost de acord, așa că împreună ei au îndeplinit planul.
Cuplul tânăr a plecat în orășelul german Heidelberg, în universitatea locală femeile aveau acces la lecții.
Sofia Kovalevskaia și-a susținut cu brio disertația dedicată teoriei ecuațiilor diferențiale pe care a aplicat-o și în literatură. A studiat lucrările lui Poincaré despre ecuațiile diferențiale. Sensul general al acestora consta în faptul că ecuația era reprezentată în formă de curbă cu „crengile” care cresc în direcții diferite. Locul în care apar crengile poate fi calculat, însă traiectoria de creștere este imprevizibilă. Sofia Kovalevskaia a crezut că această schemă matematică este o formulă perfectă pentru un roman. Din copilărie era sigură că toate acțiunile și faptele oamenilor sunt predestinate, însă în unele momente fiecare persoană trebuie să-și facă propria decizie.
Așadar, din formula matematică s-a născut romanul „Luptă pentru fericire. Două drame paralele”. Sofia Kovalevskaia l-a scris împreună cu prietena sa, scriitoarea suedeză Anne Charlotte Leffler. Autoarele au descris viața personajelor în fire narative paralele. Una dintre ele spune despre evenimentele romanului, cealaltă dezvăluind cum s-ar fi putut dezvolta subiectul altfel. Prototipul protagonistei era însăși Kovalevskaia, a atribuit eroinei unele caracteristici personale ale sale, comportamentul și stilul de vorbire tipic pentru ea.
Opera următoare a Sofiei Kovalevskaia, povestea „Nihilista”, a apărut în anii de tranziție, când în cercurile intelighenției, femeia a fost percepută ca o personalitate separată care are propriile convingeri. În opera sa, Kovalevskaia dezvăluie istoria unor fete din diferite straturi sociale, spune despre lupta pentru drepturile lor. Și-au schimbat aspectul, s-au îmbrăcat în haine de bărbat și s-au tuns bărbătește ca să asculte lecții universitare în anii când acesta a fost interzis pentru femei.
Povestea se bazează pe fapte reale. Este vorba despre „Procesul celor 193” – un proces mare demonstrativ care era menit să oprească răspândirea ideilor progresive în societate. Câteva mii de persoane au fost condamnate de propaganda revoluționară. Majoritatea dintre ei au fost totuși eliberați, însă 97 de persoane s-au înnebunit ori au murit în timpul procesului. În fața judecătorilor au ajuns 193 de persoane care au fost trimise în exil. Pe unul dintre ei l-a ajutat însăși Sofia Kovalevskaia, izbutind să-i obțină permisiunea pentru căsătorie cu logodnica lui.
În anul 1889, în Suedia, a fost publicată încă o poveste a Sofiei Kovalevskaia – „Amintiri din copilărie”. Ulterior, a fost publicată și în Rusia, după ce a fost republicată de câteva ori în perioada sovietică. Sofia Kovalevskaia scrie despre copilăria ei, viața în casa părintească, gospodăria și obiceiurile unei familii nobile.
Potrivit colegilor, Sofiei Kovalevskaia îi plăcea să observe persoanele care o înconjoară. A făcut notițe scurte care ulterior făceau parte din opera ei literară. Sofia Kovalevskaia a scris în trei limbi – rusă, germană și suedeză. În limba suedeză și-a compus lucrările de matematică și unele memorii, a scris povestea „Vae Victis”, romanul „Familia Voronțovilor”. Operele eu au fost publicate în revistele din capitală „Ziarul Europei”, „Gândul rusesc” și „Ziarul Nordic” și au fost publicate ca ediții separate.
În anul 1891, Sofia Kovalevskaia a răcit și s-a îmbolnăvit cu pneumonie. A murit în vârsta de 41 de ani la Stockholm, tot acolo, la Cimiritul Nordic a fost înmormântată.
Până în ziua de astăzi, mulți experți mondiali din lumea științei consider Sofia Kovalevskaia cel mai mare om de știință al secolului XX.