post


Cuviosul Paisie (Piotr) s-a născut în anul 1722, în orașul Poltava, în familia lui Ioan Velicicovski. Fratelel tatăl, bunicul și străbunicul lui Paisie au fost cu toții preoți. Din copilărie, Sfântul Cuvios a rămas orfan de tată și i-a murit fratele, așa că a fost crescut de mama sa Irina. La vârsta de 13 ani, mama l-a trimis să învețe carte la Academia teologică de la Kiev. Aici, supravegheat de călugărul Pahomie, a învățat să trăiască o viață monahală.
În vârsta de 17 ani, tânărul a vrut să ducă o viață scetică. Părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Liubeceski, unde rescria cărți. Însă după mutarea la Dumnezeu a egumenului, a părăsit și această mănăstire. Într-unul dintre mănăstirile la sudul Rusiei Paisie s-a călugărit și a primit numele Parfeni, însă a fost denumit Platon și a îndurat-o cu smerenie. Apoi, a devenit călugăr itinerant. În urma călătoriilor sale, a învățat ascultare, smerenie și buna rugăciune.
În ultima sa călătorie se duce la Muntele Athos unde a ajuns după patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, primind numele de Paisie.
În jurul lui Paisie s-au adunat călugări. Ei s-au ocupat cu adunarea scrierilor filocalice ale Sfinților Părinți și rescrierea acestora.
La vârsta de 36 de ani, călugărul Paisie a primit sfinte rânduieli. În acest moment, frații s-au mutat la schitul Ilinski al Mănăstirii Pantocrator. Această mănăstire a devenit, după exemplul multor mănăstiri naționale Athos, sălașul Micii Rusii.
Şederea călugărului Paisie în comunitatea deşertică la Athos a durat 17 ani. În timpul asupririi Muntelui Athos de către musulmani, bătrânul se întoarce în Moldova, unde se stabilește în mănăstirea goală Dragomir a Sfântului Duh. În această mănăstire călugărul a primit schema cu același nume. Viața lui a fost petrecută în muncă și isprăvi. Fraţii au citit şi au tradus lucrările Sfinţilor Părinţi.
După războiul ruso-turc, aceste pământuri au trecut în posesia Austriei, iar Paisie, împreună cu frații săi (circa 350 de oameni), s-au dus la o altă mănăstire, care le-a fost pusă la dispoziție de către domnitorul moldovean și domnitorul local. În 1790, călugărul Paisie a primit rangul de arhimandrit de la episcopul de Ekaterinoslav.
Călugărul Paisie s-a odihnit la 15 noiembrie (28 noiembrie pe rit nou), 1794, și a fost înmormântat în biserica catedrală a Înălțării Domnului din Mănăstirea de la Neamț unde a muncit în ultimii ani ai vieții sale.