Acum 240 de ani, pe 29 noiembrie 1783, în alfabetul rus a intrat litera „Ё”.
Alfabetul rus include 33 de litere. Una dintre acestea iese treptat din uz pe nedrept. Istoria acestei litere a început în anul 1783.
Pe 29 noiembrie 1783, a avut loc una dintre primele ședințe ale Academiei de Literatură Rusă, instaurate recent. La ședință au participat directorul Academiei prințesa Ekaterina Dașkova, precum și dramaturgul Fonvizin și poetul Derjavin.
Pe ordinea zilei a fost proiectul marelui dicționar explicativ slavo-rus, care a devenit ulterior cunoscut sub titlul „Dicționarul Academiei Ruse”. Ekaterina Dașkova a propus înlocuirea sunetului „io” printr-o singură literă „ё”. Argumentele lui Dașkova s-au dovedit convingătoare, așa că în scurt timp propunerea ei a fost aprobată de Academie.
Ideea inovatoare a prințesei a fost susținută de câțiva oameni de cultură de frunte, inclusiv Derjavin, care a fost printre primele persoane care au început să folosească litera „ё” în corespondență personală. Prima publicație tipărită în care este utilizată litera „ё” a fost cartea lui Ivan Dmitriev „Prostiuțele mele” (anul 1795).
Litera a devenit cunoscută datorită poetului Karamzin. În anul 1797, în timp ce își pregătea poezia pentru tipărire, Nikolai Karamzin a decis să înlocuiască combinația literelor din cuvântul „слiозы” (lacrimi) din poezia sa cu litera „ё”.
Astfel, datorită lui Karamzin, litera „ё” a intrat în alfabetul rus. Fiindcă Karamzin a fost primul care a utilizat această literă într-o publicație tipărită, care avea un tiraj destul de mare, unele surse, printre care este și Marea Enciclopedie Sovietică, îl consideră autorul literei „ё”.
În Rusia sovietică utilizarea literei „ё” a fost obligatorie la școli, ceea ce a fost reglementat prin decretul Comisarului Poporului al RSFSR pentru educație din anul 1942.
Apropo, acest decret nu a fost anulat niciodată. Lipsa literei „ё” duce la înțelegerea eronată și imposibilitatea de a recupera sensul cuvântului fără un context detaliat. De exemplu, заём-заем (împrumut – voi mânca); совершённый-совершенный (realizat – perfect); слёз-слез (lacrimi – s-a dat jos); нёбо-небо (cerul gurii – cer); мёл-мел (cretă – a măturat); осёл-осел (măgar – s-a stabilit); вёсел-весел (vâsle – vesel)…
Însă un exemplu ilustrativ este citatul din romanul lui Alexei Tolstoi „Petru I”: „При этаком-то государе передохнем!” (Cu acest domnitor vom muri!). Ceea ce a vrut să spună autorul cu adevărat este передохнём – „ne vom odihni”. Diferența este clară.
Iar propoziția scurtă: „Все поем” poate avea mai multe înțelesuri: Все поём – „Cu toții cântăm”; Всё поем – „Mănânc eu toate”; Всё поём – „Cântăm toate”. De aceea, litera „ё” este atât de importantă pentru sensul cuvântului.