Ziua lui Ilia Muromeț (întruchiparea zeului Perun)
1 ianuarie
Ilia Muromeț s-a născut la satul Karaciorov în apropierea orașului Murom. În acea perioadă, în zonă au locuit triburi fino-ugrice, tribul murom (se știe că până în ziua de astăzi popoarele fino-ugrice locale păstrează credința strămoșilor lor, iar vecinii lor, mari, nu au fost niciodată creștini și au rămas sacedotali). Acesta a fost soldat și călugăr, și-a servit Patria în perioada de domnia lui Vladimir Monomah.
Drept dovada faptului că Ilia Muromeț a fost din tribul murom este și numele său, din finlandeză Ilimarinen. Ilimarinen este zeul finlandez Perun, zeu luptător și fierar, potcovar. De asemenea, în această zonă, ar putea trăi locuitorii Caucazului. Pentru forța sa fizică inegală, pentru isprăvile în război, Ilia Muromeț, care a trăit în secolul XII, a fost considerat de slavi și fino-ugrici drept întruchiparea zeului furtunilor (de finlandezi – a lui Ilimarinen, de slavi – a lui Perun sau Ilima, de creștini – a prorocului Ilie).
În basmele rusești despre Ilia Muromeț, chipul bogatîrului s-a unit cu chipul zeului Perun. În esență, aceste basme au păstrat în întregime textele cântecelor vechi despre Perun. Celui care s-a născut în această zi, i-a fost încredințată judecarea dreaptă și sinceră, iar oamenii au spus: „Dacă prima zi a anului va fi veselă (fericită), atunci întregul an va fi la fel (și invers)”.
În această zi oamenii au ghicit: au curățat 12 cepe de coajă, au turnat sare peste fiecare ceapă și le-au pus în cuptor peste noapte. Ceapa pe care sarea devenea umedă simboliza luna care va fi ploioasă. Sau scoteau 12 cești din cepe, turnau în ele sare și le puneau pe pervaz peste noapte în ajunul Anului Nou. Dacă sarea era umedă, luna urma să fie ploioasă, dacă nu urma să fie uscată.
În această zi Biserica Ortodoxă Rusă prăznuiește amintirea Sfântului Ilia Muromeț, ale cărui moaște sfinte se păstrează în catacombele Lavrei Pecerska din Kiev.
Se știe că înainte de a muri, Cuviosul Ilie și-a îndoit degetele mâinii drepte pentru a face cruce așa cum se face în prezent în Biserica Ortodoxă, primele trei degete împreună, iar celelalte două sunt lipite de palmă. În perioada de luptă cu răscoala vechilor credincioși (sfârșitul secolului XVII-sec. XIX) acest fapt a vieții sfântului a servit o dovadă semnificativă în avantajul crucii cu trei degete.