post


Cel mai mare studio de film din Rusia și Europa își sărbătorește centenarul.
Cel mai mare studio de film din Europa, Mosfilm, împlinește o sută de ani. Ziua de naștere este considerată a fi ziua în care au fost lansate 20 de copii ale primului „lungmetraj” „Sus pe aripi”.
Această perspectivă a determinat imediat reputația studioului de „fabrică de vise” sovietică – filmul a prefigurat unele evenimente: primul avion produs intern a decolat doar pe ecranele de film, dar în realitate acest lucru s-a întâmplat un an mai târziu. Așa a fost pus cel mai important principiu al realismului socialist – să privească viitorul și să pregătească conștiința oamenilor de rând pentru acesta.
Aici s-a născut de fapt cinematograful ca artă: bazele sale au fost puse de Serghei Eisenstein și Lev Kuleșov, creând o teorie a cinematografiei și aplecând-o cu succes în practică. Aici s-au născut mișcări artistice întregi, de la romantism revoluționar și adaptări cinematografice ale clasicilor ruși până la „drame de producție” explozive și primele noastre muzicale; aici căutările s-au concentrat în domeniul celor mai dificile genuri – comedia (de la Grigori Alexandrov și Ivan Pîriev la Eldar Riazanov, Gheorghi Danelia, Leonid Gaidai și Vladimir Menșov). Aici a început o furtună socială globală, stârnită de călătoria planetară a navei de luptă Potiomkin, iar tragedia lui Ivan cel Groaznic s-a transformat într-o tragedie pentru însuși creatorul marii epopee.
„Mosfilm” este un meșteșug popular, o producție de piese, cel mai valoros lucru din cinematografia mondială. Unul dintre cele mai scumpe filme – „Război și pace” – a fost filmat folosind metode manuale. Totul a fost făcut manual, toată pirotehnica, fiecare volan de pe rochie. Și totul se simte pe ecran! Măiestrie unică – ceea ce se numea lucrat manual, secretul este pierdut. Acesta este cu adevărat un miracol – Mosfilm!
După premierele filmelor „Balada unui soldat” și „Zboară cocoii” la Festivalul de Film de la Cannes, cinematograful nostru a început să fie considerat un exemplu de umanism în artă.
Studioul a împărtășit cu țara sa greutățile regimului stalinist, pierzând astfel de genii precum directorul de fotografiat Vladimir Nielsen în Gulag, distrugând filmul lui Eisenstein „Lunca Bejin” la ordinul tiranului și ascunzând zeci de frumoase, dar cumva „suspecte” tablouri de pe raftul notoriu. Sub sloganul stalinist „Mai bine mai puțin, dar mai bine!” A trecut printr-o perioadă periculoasă de „poze mici”, când a făcut 3-4 filme pe an fără a obține vreun succes.
Însă Mosfilm a devenit prevestitorul schimbărilor în țară, înlocuind eseurile de propagandă precum solemna „căderea Berlinului” cu un cinema cu adevărat patriotic, exprimând și modelând caracterul național în filme precum „Balada unui soldat” și „Cerul curat” de Grigori Ciuhrai, „Zboară cocorii” de Mihail Kalatozov, „Soarta omului” de Serghei Bondarciuk, „Nouă zile ale anului” de Mihail Romm, „Ploaia din iulie” de Marlen Huțiev, „ Vino și vezi” de Elem Klimov, „Mama” de Gleb Panfilov. Filmele din perioada dezghețului au fost filmate, în mare parte, la Mosfilm. Evenimentele perestroikăi au fost precedate și pregătite de filme precum „Premiul” de Alexander Ghelman și Serghei Mikaelian, „Un bărbat în locul lui” de Valentin Cernîh și Alexei Saharov, „Assa” de Serghei Soloviov... Aceste filme arată cât de seros serios studioul a lucrat cu dramaturgia, dându-i astfel un rol cheie în procesul de realizare a filmului și este răspunzând la schimbările climei sociale a țării.