Biciclistul din Tambov Alexander Osipov a traversat peste 70 de mii de km cu bicicleta, acesta a făcut înconjurul Pământului și a traversat toate continentele. Despre dragostea sa pentru călătorii Alexander a povestit în interviul său pentru Russki Mir.
– Ați visat din copilărie să călătoriți cu bicicleta prin toată lumea sau v-ați dat seama că aveți această pasiune când ați devenit adult?
–Probabil că am avut o astfel de dorință toată viața mea, de când eram încă foarte tânăr. Anul trecut, când m-am plimbat cu bicicleta prin toate raioanele din regiunea Tambov cu ocazia aniversării a 85 de ani a regiunii, toții m-au întrebat foarte mult: de unde această poftă de călătorie. Am vizitat toate raioanele noastre de acolo – 23 de raioane, 8 orașe, în fiecare zi două sau trei întâlniri, iar uneori chiar cinci, iar călătoria a durat în total trei săptămâni. Și în cele din urmă mi-am dat seama de unde provin aceste versuri, pe care colegele mele de clasă mi le-au scris în clasa a șasea: „Îți dorim să devii un Thor Heyerdahl, astfel încât toată clasa noastră să poată călători cu barca ta imensă”.
–Prima dvs. călătorie cu bicicleta a fost la Vladivostok în anul 1995?
– Nu, desigur, cine poate ajunge atât de departe la prima încercare? Am fost la prima excursie în clasa a patra. Apoi, în a șasea, mi s-a dorit să devin un „Thor Heyerdahl”. Iar călătoria din anul 1995 s-a întâmplat așa: slujisem deja în armată în trupele de frontieră, unde trebuia să merg la munți și să călătoresc pe râuri montane. Și am mers și cu bicicleta. Și înainte de armată, am reușit deja să mă deplasez din Sankt Petersburg prin Țările Baltice înapoi acasă. Și în armată m-au întrebat: ți-ar fi greu să ajungi aici cu bicicleta? I-am răspuns că e ușor. Era 1989.
M-am întors acasă și am început să mă pregătesc pentru o călătorie la Vladivostok. În primul rând, aveam nevoie de hărți pentru a planifica traseul. Dar în Tambov, puteți cumpăra doar hărți ale regiunii Tambov, și, de exemplu, nu puteți cumpăra hărți ale regiunii Saratov. Și astfel băieții cu care am slujit au început să-mi trimită hărți: regiunea Novosibirsk, Kemerovo, Orientul Îndepărtat. Munca mea de atunci mi-a permis să copiez hărți, să fac așa-numitele schițe – desene ale unei secțiuni a zonei cu cele mai importante obiecte marcate.
Dar în 1991, în țara noastră a avut loc o „revoluție” și planurile s-au schimbat puțin. A trebuit să câștig urgent bani, pentru că valoarea lor se schimba în fiecare zi. Și așa, după ce am câștigat bani, în 1994 am decis să plec într-o călătorie planificată la Vladivostok. Am reușit să ajung la Ufa și acolo mi s-a stricat bicicleta. Nu putea suporta o astfel de supraîncărcare, trebuia să aduc cu mine totul: în principal produse, care erau în deficit.
A trebuit să mă întorc acasă și să repar bicicleta. Am făcut parte din clubul local de biciclete și mi-au propus să construiesc o altă bicicletă, așa că am început să strâng biciclete. Eram deja inventator și apoi nu puteam rata o astfel de oportunitate. Am fost mereu prieten cu biciclete, chiar am încercat să obțin un titlu sportiv în ciclism. Am fost întotdeauna interesat de standardele sportive, iar într-o revistă am citit că trebuie să conduci cinci kilometri în opt minute. Și așa m-am străduit să merg cu Bicicleta, am stabilit o distanță de cinci kilometri, am cronometrat 8 minute. Numai că nu știam că trebuie să iei o bicicletă sport pentru asta! Ei bine, am venit totuși la Vladivostok cu bicicleta în 1995.
Era un băiat în clasa noastră, mama lui lucra la bibliotecă. Îi cunoștea perfect pe toți copiii din clasă, știa toate interesele tuturor. Și fiecare a ales cărți de citit în funcție de hobby-urile sale. Și mie nu mi s-a dat nimic în afară de cărți despre călătorii: „Robinson Crusoe”, „Insula misterioasă”. Pentru că știa că nu voi citi altceva. Materiile mele preferate la școală au fost întotdeauna geografia și matematica. Profesorul nostru de geografie a organizat un astfel de joc: a arătat un loc pe hartă și a trebuit să spunem ce era acolo. A fost inutil să joci „Orașe” (un joc pe baza denumirilor orașelor) cu mine, am câștigat mereu. Chiar și acum, când mergem cu soția și copiii mei la competiții cu mașina și propun să jucăm „Orașe”, fiul spune: „Da, de ce să ne jucăm cu el, nici cu un atlas nu îl vom câștiga.” Și le permit să folosească atlasul, o listă alfabetică a orașelor, dar cu condiția ca copiii să spună unde se află orașul respectiv. De exemplu, numiți orașul Alexandria, apoi spuneți unde se află.
Mi-am donat caietele școlare Muzeului nostru Sportiv din Tambov, unde am desenat steaguri ale tuturor țărilor și mi-am pictat și traseele prin Eurasia. Și, până la urmă, visul s-a și îndeplinit.
– V-a inspirat exemplul primului nostru biciclist rus Onisim Pankratov, care a făcut înconjurul lumii în 1911-1913, pentru a călători în jurul lumii cu bicicleta?
– Povestea lui Onisim Pankratov a fost un motiv excelent pentru a pleca într-o călătorie în jurul lumii în aniversarea a 100 de ani de la primul înconjur al lumii. Călătoria lui nu a fost în întregime în jurul lumii. Dacă luați un glob, atunci a condus aproximativ de-a lungul vârfului său: din China în Europa și a traversat America de Nord. Pe o hartă plată, arată incredibil, dar dacă învârtim globul, atunci nu este atât de mult. De exemplu, Africa pe hărți nu arată ca cel mai mare continent, deși probabil este cel mai mare. Iar Groenlanda, dimpotrivă, este desenată pe hărți ca un continent, deși este mult mai mică.
Și când am citit despre călătoria lui în 1911, mi-a venit ideea să fac o călătorie în jurul lumii în cinstea primului biciclist rus. Comitetul sportiv al regiunii m-a susținut și chiar m-a ajutat să cumpăr un bilet în SUA, unde mi-am început călătoria.
La început am vrut să repet traseul lui Onisim Pankratov, dar s-a dovedit că pentru o călătorie în jurul lumii trebuie respectate anumite reguli. Mulți spun că au călătorit în jurul lumii, dar în această privință trebui se ții cont de mai mulți factori: câți kilometri trebuie să parcurgeți, ce părți ale lumii să vizitați. Toate acestea mi-au fost explicate în Uniunea Exploratorilor din jurul lumii. Ei bine, hai să o facem, am decis. Și așa, în șapte ani a trebuit să îndeplinesc aceste reguli în totalitate: să traversez toate continentele. Am traversat toată America de Nord până la Oceanul Arctic. Am ajuns aproape de coasta Antarcticii, la marginea pământului Americii de Sud. Apoi a traversat toată Africa de la sud la nord. Și Australia a traversat-o de la nord la sud. Se pare că nimeni nu a traversat astfel Australia cu bicicleta, acolo sunt deșerturi, trei sute de kilometri de la un capăt la celălalt.
În deșertul Sechura din America de Sud, am întâlnit odată un călător japonez. Tipul ăsta a avut de toate: calculatoare, gadgeturi... Atunci am avut doar un telefon obișnuit. Ne-am oprit într-un sat, i-am propus să petrecem noaptea într-un hotel local, o cameră pentru doi va fi mai ieftină. Ăsta a zis că nu-i convine pentru că acolo nu a fost conexiunea Wi-Fi. Ce Wi-Fi? Mă uitam la el ca vițelul la poarta nouă. Acesta a fost în 2011. Apoi japonezul și-a deschis laptopul și a arătat că în apropiere este un hotel cu Wi-Fi. Trebuia să plece a doua zi dimineață. Și acolo deșertul are 180 de kilometri, iar ocolirea este de 250. I-am spus: hai să trecem prin deșert, iar japonezul: nu, voi ocoli, îmi va lua doar 5 zile. Eu plănuiam să traversez deșertul într-o zi, iar el ocolește în cinci zile! M-a surprins, n-am ce să zic.
Odată mergeam prin America, și în direcția mea vine un elvețian. Și deodată mi-a spus: „Oh! Salut Alexander!” Se pare că m-a văzut pe Internet și m-a recunoscut.
–Ați continuat să comunicați cu cineva dintre cei pe care i-ați întâlnit pe drum?
– Avem o diferență de zeci de ani. Aveam 39 de ani atunci, iar unii dintre ei aveau 60, alții peste 70. Majoritatea dintre cei care călătoresc cu bicicletele acolo sunt pensionari.
– Ați vizitat deja atâtea locuri, ați văzut atât de multe lucruri. Există planuri pentru viitor? Sunteți pregătit pentru noi călătorii?
–Ne-am hotărât să organizăm un turneu în cinstea aniversării lui Rahmaninov. 12 persoane au făcut o cursă pe bicicletă pe locurile lui Rahmaninov în regiunea Tambov. După aceea, noi trei am mers la Mosocva la casa lui Rahmaninov.
– Deci acum plănuiți mai multe călătorii prin Rusia?
– Nu, nu numai. În timpul pandemiei, da, am călătorit prin Rusia, am ajuns până în Daghestan. Și acum am elaborat un traseu prin Africa, mare, frumos și interesant. La mijlocul lunii octombrie am de gând să merg acolo pentru a avea timp să mă întorc înainte de Anul Nou. Nimeni nu va decora pomul de Crăciun fără mine!