Pe 7 ianuarie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Domnului – ziua în care s-a născut Iisus Hristos. Aceasta este una dintre cele mai importante sărbători bisericești ale anului (doar Paștele are o semnificație mai mare).

În Biblie, data Crăciunului nu este specificată. Totuși, ea poate fi dedusă din textul și sensul Noului Testament, din succesiunea slujbelor preoților în Templul din Ierusalim și chiar din calcule astronomice.

Ziua Nașterii Domnului, conform Bisericii, a fost stabilită pe 25 decembrie (stil nou – 7 ianuarie) anul 749 (de la întemeierea Romei). Cronologia modernă începe de la data nașterii lui Iisus Hristos – acum suntem în anul 2025.

Viitorul Mântuitor s-a născut prin conceperea imaculată de către Fecioara Maria și soțul ei drept, Iosif. Acest eveniment a avut loc într-o peșteră din Betleem. Pruncul a fost așezat într-o iesle, locul unde se pune hrana pentru animale.

Nașterea Lui a fost însoțită de semne și minuni extraordinare, care au mărturisit că Mesia promis de mult timp a venit pe Pământ pentru a salva copiii lui Dumnezeu și a face posibilă viața veșnică.

Sărbătoarea Crăciunului a început să fie celebrată destul de târziu, abia în secolul al III-lea. Diferența dintre datele de 25 decembrie și 7 ianuarie se explică prin utilizarea diferitelor sisteme de calendar: gregorian și iulian.

Credincioșii încep pregătirile pentru sărbătoare cu mult timp înainte de eveniment, ținând un post de 40 de zile. În ziua Crăciunului, până seara, când apare prima stea, nu se consumă deloc mâncare, iar după slujbă începe masa festivă.

În noaptea de 7 ianuarie, în bisericile ortodoxe se săvârșesc slujbe de Crăciun. Conform tradiției, atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericilor se instalează iesle cu figurinele Pruncului Iisus și ale Maicii Domnului.

Simbolul sărbătorii este considerat bradul împodobit din casele credincioșilor. În simbolistica Crăciunului, acesta reprezintă pomul raiului și viața veșnică, pe care credincioșii o dobândesc prin Noul Adam – Iisus Hristos.