Conform calendarului bisericesc, ziua de 5 octombrie pe rit vechi este ziua amintirii Sfintei Mucenițe Haritina, care a suferit pentru credința la începutul secolului IV în orașul Ponte pe malul Mării Negre. Părinții Haritinei au murit când a fost încă foarte mică, așa că Sfânta a fost crescută de Claudie, un om bun și cinstit. Haritina a crezut în Hristos și s-a decis să-și dedice viața slujirii Domnului. Claudie care a iubit-o pe Haritina ca pe propria sa copilă nu a oprit-o de la gând bun ca acesta și i-a zidit o casă liniștită în care viețuia învățând ziua și noaptea Legea Domnului. Tuturor le-a fost pildă de credință și mulți necredincioși au convertit la creștinism datorită ei.
Odată tânăra creștină a fost clevetită de păgâni și a fost judecată. În pofida tuturor suferințelor și torturilor, Haritina nu și-a schimbat credința și a murit cu rugăciunea pe buze.
În această perioadă în Rusia Kieveană s-au încheiat lucrări pe câmp și în grădină, iar țăranii s-au apucat de treburi casnice. De ziua Sfintei Mucenițe Haritina femeile au început să toarcă pânze. Haritina a tors și a cusut, a îmbrăcat toată casa, obișnuiau să spună oamenii. Domnișoarele se adunau seara la așezări unde au continuat să toarcă, să coasă, să croșeteze. Această muncă a fost deseori însoțită de cântece.
Măiestria de a toarce a fost la fel de apreciat ca cea de agricultură. Bărbații de ziua Sfintei Haritiana s-au apucat de făcut valenki (cizme tradiționale din fetru). De asemenea, oamenii au fost atenți a semne. Dacă ciorile au plutit în aer, iar norii au mers în direcția opusă a vântului, s-au așteptat ninsori, iar dacă nu a bătut vântul, era de așteptat o vreme mai rece.