Data prăznuirii pe rit vechi: 17 noiembrie.
În această zi este sărbătorită amintirea Sfântului Grigore, făcător de minuni, care a trăit în secolul III în Asia Mică. Viitorul sfânt s-a născut în Neocezareea într-o familie păgână, dar a avut o educație strălucitoare și din tinerețe a vrut să înțeleagă sensul adevărat al vieții. Grigore a descoperit adevărul în Sfânta Evanghelie și s-a convertit la creștinism.
Grigore a dus o viață neprihănită, păzindu-și curățenia, ceea ce a stârnit supărarea păgânilor. Au trimis la dânsul o femeie desfrânată fără de rușine care îi cerea cu voce tare să-i dea plată pentru desfrânare. Sfântul Grigorie s-a rușinat, auzind niște cuvinte ca acelea fără de rușine și neadevărate. Când femeia a primit banii, a căzut la pământ, a tremurat cu tot trupul și a strigat că a mințit. Atunci Sfântul Grigorie a făcut rugăciune cu sârguință către Dumnezeu pentru dânsa și a gonit pe diavoli.
După aceea, Sfântul Grigore a plecat în desert, fiindcă a vrut să trăiască în singurătate tot restul vieții. Însă a fost hirotonit episcop al Neocezareei. În această calitate, Sfântul Grigore a făcut multe minuni, a vindecat pe cei bolnavi, a gonit diavoli, a împăcat pe cei certați.
În Rusia Kieveană, în ziua Sfântului Grigore oamenii, de la cei mici la cei bătrâni, făceau tumbe în zăpadă. Cu cât mai departe reușeau să ajungă, cu atât mai severa urma să fie iarna și cu atât mai norocos trebuia să fie anul viitor. Oamenii obișnuiau să spună: „Fă roată de la ultima lună de toamnă până la vremea rece, gerul mare, viața tare”.
Temperatura scăzută însemna că vor veni înghețuri. Oamenii spuneau: „Cum va fi ziua lui Grigore, așa va fi întreaga iarnă”. De asemenea, se uitau la gheață de pe râuri: dacă gheața era închisă la culoare, vara viitoare trebuia să fie o recoltă bună.
În această zi își sărbătoresc onomastica persoanele cu numele:
Ghennadi, Grigori, Zahar, Ivan, Mihail.