Data evenimentului este unică în fiecare an. Solstițiul de iarnă este marcat pe 21 sau 22 decembrie în funcție de an.
Acest eveniment astronomic reprezintă un interes deosebit pentru astronomi, iar în antichitate a fost unul dintre cele mai importante zile în ciclul anului, aflându-se în același rând cu alte evenimente semnificative, precum solstițiul de vară, echinocțiul de primăvară și de toamnă. Poziția Soarelui a avut mereu un caracter sacru în culturile păgâne. Cele patru evenimente legate de poziția Soarelui erau, de regulă, însoțite de ritualuri care sunt asociate cu agricultură și creșterea animalelor: culegerea recoltei, însămânțare, împerecherea bovinelor, prognoze de recoltă și vreme etc.
Solstițiul de iarnă era asociat cel mai des cu renașterea, fiindcă marca începutul creșterii duratei de zi și al scurtării duratei de noapte. Nu este întâmplător faptul că în diverse culturi ale mai multor popoare din lume, ajunul solstițiului de iarnă și însuși solstițiul au fost destinate unor ritualuri care aveau un caracter sacru, erau organizate sărbători care nu lipseau niciodată fără foc.
Multe monumente arheologice din perioada de antichitate s-au orientat după poziția Soarelui în zilele de solstițiu. Printre aceste monumente se numără, printre altele, Stonehenge din Marea Britanie, Newgrange din Irlanda etc.
În esență, solstițiul de iarnă este un eveniment astronomic care se caracterizează prin faptul că Soarele ajunge la cea mai joasă (de sud) poziție (pentru emisfera nordică) a eclipticii sale, iar durata de zi atinge valoarea minimă din tot anul, în timp ce durata de noapte atinge valoarea maximă. În emisfera sudică această zi este marcată de solstițiul de vară. Soarele rămâne la aceeași altitudine de câteva zile.
Data solstițiului de iarnă, stabilită de Iulius Cezar pe 25 decembrie, s-a mutat iminent din motivul unor discrepanțe între anul tropic și cel calendaristic. Calendarul gregorian a remediat situația, deși se consideră că data sa va muta totuși cu câte o zi în fiecare 3000 de ani.
Se crede că iarna astronomică adevărată începe tocmai în ziua solstițiului de iarnă. Cu toate acestea, această zi ne dă speranța că zilele întunecate cedează treptat, alungate de Soarele care răsare din ce în ce mai sus în fiecare zi și oferă Pământului lumina și căldura sa, care marchează începutul drumului spre primăvară și trezirea naturii din hibernare de iarnă.