Pe 10 septembrie 1721, Suedia și Rusia au semnat Tratatul de pace de la Nystad, care a pus capăt Marelui Război Nordic. Pentru Suedia, acesta a însemnat pierderea statutului de mare putere, în timp ce pentru Rusia a marcat intrarea în rândul celor mai puternice state ale lumii.
În acest război lung și sângeros, puternicul regat suedez s-a confruntat cu o coaliție formată din Rusia, Danemarca, Uniunea Polono-Lituaniană și Saxonia. Aliații intenționau să priveze Stockholmul de posesiunile sale din zona Baltică și nordul Germaniei.
Dintre toți aliații, doar Rusia a dus toate greutățile conflictului din prima zi până în ultima. Petru I a mobilizat toate resursele statului, a creat o flotă și o armată complet nouă.
Până în 1703, rușii ocupaseră aproape toată Ingria Suedeză, unde au fondat viitoarea capitală a țării — Sankt Petersburg. În 1708, au învins suedezii la Lesnaya, iar în anul următor au zdrobit armata lui Carol al XII-lea la Poltava.
După pierderea întregii regiuni baltice și a unei părți din Finlanda, Stockholmul a început negocierile de pace. Regatul suedez a cedat Rusiei „stăpânirea completă, necontestată și eternă” asupra Ingriei, Livoniei (centrul și nordul Letoniei), Estoniei, precum și partea de sud-est a Finlandei.
Pe 2 noiembrie 1721, în Biserica Sfintei Treimi din Sankt Petersburg, Petru I a acceptat titlul de „Părinte al Patriei, Petru cel Mare, Împărat al Tuturor Rusiilor”. Rusia a fost oficial proclamată imperiu, deși Europa o numea astfel încă de la victoria de la Poltava.