Crucișătorul „Variag” este o legendă a flotei ruse. A fost construit la șantierul naval „William Crump and Sons” din Philadelphia (SUA) la ordinul Imperiului Rus și a fost lansat de pe docurile Philadelphia la (19) 31 octombrie 1899.
În ceea ce privește caracteristicile tehnice, Variag a fost inegabil, a devenit cel mai rapid crucișător al flotei ruse, a fost echipat cu arme puternice de tun și torpile, telefon, electrificat, echipat cu o stație radio și cazane cu abur de cea mai recentă modificare.
În 1901, Variag a intrat în serviciu în Marina Rusă și a fost trimis în Orientul Îndepărtat pentru a întări escadrila Pacificului. În timpul războiului ruso-japonez din februarie 1904, crucișătorul de prim rang Variag și canoniera Coreeanul au fost blocate de o escadrilă japoneză de 15 nave în portul coreean Chemulpo. Marinarii ruși au respins oferta de a se preda și de a-și coborî steagul și au intrat într-o luptă inegală, pe care au pierdut-o. După bătălie, „Coreeanul” a fost aruncat în aer, „Variag” a fost scufundat.
În 1905, japonezii au ridicat Variagul și l-au introdus în flota lor sub numele de Soia. În timpul Primului Război Mondial, în 1916, Rusia a cumpărat Variagul de la foștii săi inamici, împreună cu alte nave capturate din Prima Escadrilă Pacifică.
În martie 1916, crucișătorul, care și-a primit numele anterior, a fost înrolat în flotila Oceanului Arctic ca navă amiral, iar pe el a fost arborat din nou steagul Sf. Gheorghe. Nava avea nevoie de reparații serioase. În februarie 1917 a fost trimis la șantierele navale din Glasgow. Cu toate acestea, după revoluția rusă, Marea Britanie a confiscat crucișătorul pentru datorii de la guvernul țarist și l-a vândut Germaniei ca fier vechi în 1920.
Călătoria Variagului s-a încheiat în 1920: pe cale de a fi demontat, crucișătorul s-a așezat pe stânci și s-a scufundat în largul coastei Scoției de Sud, în Firth of Clyde, lângă satul Lendelfoot. În primăvara anului 2003, în Rusia au început filmările filmului de televiziune documentar în două părți „Crucișătorul „Variag” și, în vara aceluiași an, a fost organizată o expediție specială pentru a căuta rămășițele navei „Variag” în Marea Irlandei cu participarea scafandrilor ruși.
Pe 3 iulie 2003, echipa de filmare a descoperit carcasa Variagului, distrusă de o explozie, la două mile de Lendelfoot, la o adâncime de 6-8 metri. Scafandrii ruși au reușit să scoată la suprafață câteva fragmente din legendarul crucișător. La expediția subacvatică a luat parte nepotul comandantului Variag Vsevolod Fedorovici Rudniov, Nikita Rudniov, care a zburat special din Franța.
La 30 iulie 2006, în satul scoțian Lendelfoot, nu departe de locul unde Variagul și-a găsit ultimul refugiu, a fost dezvelită o placă memorială în onoarea legendarului crucișător rus, iar un an mai târziu acolo a fost dezvelit un monument al Variagului. Monumentul a fost ridicat în satul Lendelfoot, acolo, în Marea Irlandei, s-a scufundat crucișătorul rusesc în 1920.
