Anul Nou în România (rum. Anul Nou) este o sărbătoare națională, celebrată de români conform calendarului gregorian, având loc în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie.

Deși România este o țară ortodoxă, Crăciunul este sărbătorit înainte de Anul Nou, în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Moș Crăciun este numele dat de români lui Moș Gerilă. Tradițiile de Crăciun din țară sunt strâns legate de cele de Anul Nou.

Astfel, Anul Nou este adesea denumit „micuțul Crăciun”.

Potrivit unei legende românești, familia unui păstor, Crăciun, a oferit adăpost Fecioarei Maria. După ce Maria a născut, Moș Crăciun i-a dăruit lapte și brânză ei și pruncului. De atunci, Sfântul Moș Crăciun aduce cadouri copiilor.

Sărbătorirea Anului Nou are loc, în mod tradițional, alături de familie sau prieteni apropiați, la o masă festivă. În ultimii ani, tinerii preferă să petreacă în grupuri mari, organizând petreceri zgomotoase în centrul orașelor.

În dimineața Anului Nou, copiii români cu vârste între 5 și 14 ani merg la colindat prin casele vecinilor cu crengi de măr sau păr, simbolizând fertilitatea, decorate cu hârtie colorată, sclipici, aur și flori artificiale.

Aceste crengi sunt de obicei tăiate pe 30 noiembrie (de Sfântul Andrei), puse la încolțit într-un pahar cu apă și păstrate proaspete până la Anul Nou. Copiii bat la ușă, cântă colinde și urează fericire și ani mulți gospodarilor.

Crenguțele trebuie atinse de fiecare membru al familiei și chiar de trecători. În schimb, copiii primesc mere, bomboane sau bani.

Potrivit credințelor românești, în Ajunul Anului Nou cerurile se deschid, iar oamenii își pot pune orice dorință.

Printre obiceiurile populare tradiționale, cel mai interesant este Plugul (sau Plugușorul), desfășurat pe 1 ianuarie pentru a atrage recolte bogate în anul ce vine.

În această zi, bărbații, purtând pluguri mici, merg prin curțile vecinilor, cântând despre viitoarele lucrări agricole, dat fiind că primăvara vine devreme în România.