Dacă ați născut un copil, puteți obține gratuit lapte, terci, iaurt, formula artificială și alte produse pentru alimentația copilului chiar astăzi. Însă, nu în toate entitățile teritoriale ale Rusiei.
În legislația Rusiei nu există bucătărie lactată, dar sunt garanții de alimentația femeilor însărcinate, mamelor care alăptează și copiilor de până la 3 ani. Inițial bucătăriile lactate au început să existe la începutul secolului XX la Sankt Petersburg, însă tocmai în perioada sovietică au început să apară literalmente în fiecare sat. Astăzi în Rusia nu există un sistem centralizat, și bucătăriile lactate nu au rămas peste tot. Cu toate acestea, în multe regiuni ale Rusiei puteți obține seturi de alimentație lactată sau o compensație monetară.
Prima bucătărie lactată a fost deschisă în anul 1901 pe lângă orfelinatul din Sankt Petersburg. Acolo ajungeau nu numai copii de stradă, dar și copii ilegali, bebelușii ale căror mame au murit (îi puteai lua înapoi în familie după ce împlinesc un an). Pentru a reduce mortalitatea extrem de ridicată a nou-născuților, mai ales a celor născuți înainte de termen, la orfelinat a fost furnizată o formulă nutritivă suplimentară.
La început copiii mâncau laptele doicilor, iar apoi îngrijitorii lor introducea lapte de vacă.
Ulterior, în anul 1904 s-a deschis o stație de pregătire a laptelui de copii, de acolo acesta a fost dus la farmacii. Îl puteau obține mamele care prezentau o adeverință de la medic. Sistemul a purtat numele „picătura de lapte”.
În 1912 la orfelinatul din Moscova a fost deschisă o „cameră de lapte”. Zilnic acolo se preparau peste 2.000 de borcane cu lapte, iar în 1916 chiar până la 4.000. Cu toate acestea, în țară funcționau aproximativ 40 de „camere de lapte”, care, desigur, erau foarte puține.
După revoluția din 1917, practica hrănirii suplimentare cu lapte a început să se dezvolte activ la nivel de stat.
În primii ani ai perioadei sovietice, statul s-a luptat cu malnutriția atât la adulți, cât și la copii, și în special la sugari. Au început să fie organizate bucătării lactate la adăposturi (după evenimentele revoluționare au fost mulți copii de stradă în țară), precum și la spitale.
Copiii au primit lapte, chefir și brânză de vaci de la stat.
În timpul asediului Leningradului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, copiii, indiferent de vârstă, erau repartizați în bucătăria lactată a clinicii, unde puteau primi lapte, cereale și formulă.
După Marele Război pentru Apărarea Patriei, bucătăriile lactate au început să se răspândească în întreaga Uniune. În 1966, Ministerul Sănătății al URSS a aprobat crearea de bucătării lactate pentru nou-născuți. Inițial, mâncarea gratuită a fost oferită doar familiilor numeroase, dar apoi a devenit disponibilă pentru toți copiii sub vârsta de un an.
Principala caracteristică a unor astfel de puncte era că totul era pregătit acolo și dat pe baza de prescripție, care trebuiau primite în fiecare lună strict în anumite zile și pentru care trebuia să stai la coadă. Bucătăria era deschisă doar dimineața, de la 7.00 la 11.00. Acolo se distribuiau alimente care erau aduse direct de la lăptării. Perioada de valabilitate a fost foarte scurtă, una sau două zile. Conservanții nu erau permiși în produsele lactate pentru copii. Laptele și chefirul se dădeau în sticle de sticlă, care trebuiau returnate a doua zi.
Produsele nu au fost vândute în bucătăriile cu produse lactate; ele puteau fi obținute doar pe bază de prescripție medicală. O prescripție scrisă de un medic trebuia depusă la un punct de eliberare o dată pe lună.
Astăzi, acestea nu sunt disponibile în toate regiunile. Potrivit Legii federale „Cu privire la elementele fundamentale ale protecției sănătății cetățenilor”, furnizarea „alimentației nutritivă” femeilor însărcinate, mamelor care alăptează și copiilor sub trei ani prin centre speciale de nutriție este reglementată diferit în fiecare regiune.
Bucătăriile lactate sunt doar una dintre măsurile sociale de sprijinire a familiilor cu copii din Rusia.