post
post
post
post
post


Tradițiile și obiceiurile de Crăciun și Anul Nou fac ca sărbătorile de iarnă să fie unice la noi în țară. Dacă de Crăciun cetele de colindători sunt mai mici și poate mai liniștite, cele de Anul Nou sunt mai gălăgioase și au în componență mult mai multe persoane. Printre cele mai des întâlnite personaje din aceste cete sunt mascații și, în special, urșii, care nu lipsesc în nicio zonă din ritualurile de sărbători. Însă, de unde a pornit această tradiție?
Ei bine, se spune că dansul urșilor este unul vechi, ce-și are originea în obiceiul unui  popor indo-european care credea că urșii erau sacri. Tradiția dansului cu ursul provine din rândul romilor care au migrat din India și care mergeau pe la ușile oamenilor cu pui de urs și îi puneau să meargă pe spatele persoanelor suferinde pentru a le vindeca durerile. Mai apoi, când urșii îmbătrâneau, erau puși să danseze în schimbul banilor. În timp, acest obicei s-a transformat într-o tradiție de Anul Nou, mai ales în zona Moldovei, iar în prezent dansul urșilor se află pe lista de așteptare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial Cultural Imaterial UNESCO, ceea ce ar însemna mai mult decât o recunoaștere a acestei tradiții.
Persoanele care aleg să se mascheze în urși de Anul Nou optează fie pentru o blană de urs reală și ciucurași roșii, fie pentru cojoace de oaie și o mască cât mai urât posibilă, dar și clopote mari pe care le poartă atârnate de centura de la brâu. Rolul lor este de a speria spiritele rele, iar sub îndrumarea toboșarului din grup, dansează în fel și chip. Comportamentul lor creează amuzament, cu toate acestea copiii sunt inițial speriați atunci când îi văd, mai apoi devin fascinați de dansul lor. Acest lucru se vede mai ales în sate, acolo unde cetele merg pe drum încă din seara de 31 decembrie și pe tot parcursul zilei de 1 ianuarie.
Este clar că fiecare zonă are specificul ei, cum s-ar spune, fiecare cu urșii lui, însă, poate, cea mai cunoscută zonă în care este renumit obiceiul mersului cu ursul, este cea a Trotușului. Cine n-a auzit de urșii de la Dărmănești și Comănești?
Ei bine, an de an, la Comănești are loc un festival în care urșii sunt în prim-plan, iar rivalitatea dintre cete este mai mult decât evidentă. De la mic la mare, de la fete la băieți, fiecare își dorește să participe la acest obicei, însă nu toți obțin un loc într-o ceată, însă cei care o fac se pregătesc cu mult timp înainte pentru a face față atât greutății costumelor, cât mai ales instrucțiunilor toboșarului.
Acest obicei a devenit tot mai cunoscut și apreciat, iar, după ce o fotografie cu Urșii de la Comănești a câștigat concursul organizat de National Geografic Traveller, secțiunea „People“, faima acestora a cunoscut o reală ascensiune, motiv pentru care numeroși străini au venit în România în preajma sărbătorilor de iarnă pentru a asista pe viu, cum se spune, la ceea ce înseamnă dansul urșilor.
„Dansul Urșilor” de la Comănești a devenit celebru în întreaga lume, evenimentul reunind an de an mii de vizitatori din toate colțurile țării și din străinătate, fiind promovat în publicații și la televiziuni de pe tot globul, în special în celebrele National Geographic și New York Times, iar compania aviatică Air Berlin îi promovează ca fiind una din principalele atracţii din România. 
„Promovăm tradițiile și obiceiurile locului pentru că suntem o comunitate puternică, ce nu-și uită trecutul. În toată această lume globalizată, aproape fără frontiere, cu o mare diversitate culturală, rămânem unici inclusiv prin acest obicei, al «Dansului Urșilor». Iar nădejdea și bucuria mea sunt ca și tânăra generație să ia exemplu de la noi și, la rândul ei, să transmită mai departe aceste obiceiuri, cu mândria de a fi comăneștean, indiferent unde-i poartă pașii”, a precizat Viorel Miron, primarul orașului Comănești.